Crăciun fericit!

December 24th, 2012 by anamayana

Sărbători fericite, cu preaplin. Fie ca visurile visate numai să devină realitate!

Cu Ariel în viaţa noastră – II

December 19th, 2012 by anamayana

Ariel s-a născut dintr-o mare dragoste şi sper că va fi mai bună decât noi doi la un loc. Ca orice părinte, încă de pe când era parte din mine, o înzestram în minte cu toate calităţile. O visez bună, puternică, inteligentă, sensibilă, curajoasă, blândă, altruistă, dreaptă… O îmbrac în toate virtuţile. Visez pentru ea o viaţă plină şi frumoasă şi mi se strânge sufletul când mă gândesc că, invariabil, va suferi.

Până acum este sănătoasă şi e o scumpă, nu trece neremarcată pe unde mergem. Şi în parc şi în magazine, toată lumea îi zâmbeşte şi ea zâmbăreşte la toată lumea. Zâmbărici e alt nume al ei. :) ieri am fost la doctor să o măsoare şi toate asistentele (3-4) s-au strâns în jurul ei. Voiau să îi facă şi poze… La început mă crispam toată când se repezea cineva să pună mâna pe ea. Acum m-am relaxat.

Creşte şi inima noastră creşte odată cu ea. Şi dă dimensiuni incredibile vieţii noastre. Este mult mai complicată acum, dar şi mult mai frumoasă.

Cu Ariel în viaţa noastră

November 22nd, 2012 by anamayana

Deja anul trecut pe vremea asta bănuiam că ceva se întâmplă şi renunţasem la cafea de tot. Asta după ce în octombrie ajunsesem la 3 căni pe zi. De nevoie, dar şi de plăcere, nu ştiu care era mai mare. Iubesc cafeaua şi tânjesc după ea şi acum, dar mă lipsesc totuşi cu bucurie de ea. Înainte mă lipseam pentru că mă gândeam cât de mică şi fragilă creatură port în pântec. Cum aş fi putut să îi dau ceva nesănătos sau care i-ar fi făcut rău? Oricum, noi mâncam pe cât posibil sănătos şi fără acest motiv suprem. Acum, mă lipsesc încă pentru că nu papă decât lăptic de la mama şi este şi aşa destul de energică de ne epuizează. O tot suspectăm că bea cafea pe ascuns :) . Read the rest of this entry »

Capitole închise

February 28th, 2012 by anamayana

Am un sentiment de eliberare de câte ori termin ceva. Şi nu cred că un capitol închis poate fi privit cu tristeţe, oricât de negativă sau dureroasă ar fi fost experienţa. Până la urmă, se aşază ceva, se alege ceva bun din ea. Jerome K. Jerome spunea undeva că preţul experienţei nu este niciodată exagerat. :) Read the rest of this entry »

Recapitulări – III

December 22nd, 2011 by anamayana

Eram prin noiembrie înghesuită într-un autobuz ticsit şi îmi adunam gândurile încercând să ignor vocea răsunătoare a unei tinere care vorbea la telefon. Când mi-a atras atenţia cuvântul “miracol”. Avusese loc un miracol şi fata a repetat de mai multe ori acest cuvânt. Cum să mai fii discret când e vorba de miracole? Când toţi avem atâta nevoie de ele, avem nevoie să ştim că măcar există. Aşa că am stat cu urechile ciulite, dar m-am dezumflat îndată. Miracolul era că cineva îşi plătise întreţinerea. Într-o lume aşa de cenuşie, nici miracolele nu mai sunt ce ar trebui să fie, mi-am zis. Read the rest of this entry »

Recapitulări – II

December 19th, 2011 by anamayana

Am fost tare obosiţi şi alergaţi în septembrie şi octombrie ca să ne respectăm termenul de mutare. Nu de alta, dar unde stăteam reziliasem cam tot ce se putea rezilia începând cu 1 noiembrie.

Şi am făcut şi multe greşeli, dar întotdeauna lucrurile s-au rezolvat şi parcă cineva ne-a păzit de rele. Eu în glumă spuneam că trebuie să îi fim recunoscători sfintei Paraschiva (o colegă Paraschiva îmi spusese când o felicitasem că sfânta aceasta aduce noroc şi protejează). Pentru că pe 14 octombrie soţul meu nu îşi mai găsea portofelul cu toate actele şi cardurile etc. Deja ne resemnasem că va avea şi alte alergături de făcut când l-am găsit căzut în maşină. În ameţeala de la cărat diverse îi căzuse, din fericire, în maşină… Tot în ameţeala generală din aceste luni a lăsat maşina de mai multe ori deschisă, dar nu s-a întâmplat nimic. O dată chiar, plecasem spre magazin când i s-a părut ceva în neregulă la alarma maşinii şi ne-am întors ca să vedem că lăsase uşa de la şofer larg deschisă. :) ) Daaaa… nu degeaba se spune că “la pasărea chioară îi face Dumnezeu cuib”.

Recapitulări – I

December 18th, 2011 by anamayana

Mai mult pentru mine, recunosc. Aşa…

Carevasăzică pe 31 august am predat lucrarea de grad. Pe 1 septembrie m-am îmbolnăvit urât. Pe 2 septembrie am hotărât că a cam venit timpul să ne mutăm în casa noastră, dacă tot o avem şi dacă în sfârşit blocul a fost dat în folosinţă. Casa pe care am contractat-o încă din 2006 şi în care ar fi trebuit, conform contractului să ne mutăm în 2007. În săptămâna care ne-a mai rămas până la începerea noului an şcolar am fost câteva zile la munte şi am alergat zi-lumină după mobile şi altele. Plus stresul conectării la utilităţi. Enelul cel puţin este un coşmar. Un balaur cu zeci de capete, care capete trebuie hrănite toate. Altfel… îţi creşte barba până-n pământ. Este frustrant să observi că, deşi compania s-a privatizat, mentalitatea oamenilor a rămas aceeaşi şi lucrurile funcţionează, ai zice, după bunul plac şi sfânta toană a angajaţilor. Noi, care pornisem cu naivitate pe drumul drept încă de pe 4 august, ne-am dat seama pe la jumătatea lui septembrie că dacă vrem să avem lumină anul acesta am face bine să schimbăm macazul pe drumuri ocolite, cu aceiaşi funcţionari, mai mulţumiţi de câştigurile lor şi mai dispuşi să îşi facă treaba pentru care oricum primesc salariu.

Ce să mai spun, am descoperit o mulţime de oameni care ştiu să câştige bani frumoşi nefăcând mai nimic sau făcând ceea ce oricum e de datoria lor să facă. Şi nu m-am mai mirat că, deşi salariile sunt de mizerie, în România se trăieşte chiar foarte bine. Pentru că, nu?, toţi se plâng că au salarii mici, dar toţi “se decurcă” de bine de rău. Noi să fim sănătoşi, vorba ceea.

În septembrie şi octombrie am trăit ca la maraton, între cele două case. Şi nimic nu a fost după cum ne aşteptam noi. Pentru că în iarna dintre 2008 şi 2009 instalaţiile blocului nu fuseseră golite, în unele apartamente erau probleme cu ţevile.

Noi am fost printre norocoşi. Şi imaginaţi-vă, într-o casă “la cheie”, cu gresie, faianţă, parchet, zugrăvit frumos… în care nici nu ne mutasem, am fost puşi să alegem între a sparge gresia în baie şi bucătărie pentru a identifica unde se pierdeau cele câteva picături de apă care se pierdeau şi a abandona ţevile din pardoseală pentru a pune altele la suprafaţă, dar spărgând 3-4 pereţi… Am cerut să mi se explice de 3 ori ce înseamnă fiecare variantă. Şi am ales-o pe a doua.

Dar să spunem că acesta a fost singurul nostru ghinion. Mai apoi nu am mai avut probleme nici cu caloriferele, nici cu centrala termică, nici cu aerul condiţionat.

Pentru că să vedeţi cum se lucrează în România. Blocul a fost proiectat la standarde occidentale. Toate tevile şi firele sunt prin pereţi, inclusiv cele pentru aerul condiţionat care ies în cameră cu un capăt, iar cu celălalt pe un fel de balconaş special prevăzut în dreptul bucătăriei. Noi ne supărasem că muncitorii s-au zgârcit şi nu ne-au pus ţevile de aer condiţionat mai lungi cu 10-20 cm ca să ajungă până aproape de tavan, dar am aflat că în unele apartamente oamenii găsiseră doar 10-20 de cm de ţeavă, pusă de formă, sus. Sau că altora le tăiaseră ţevile în perete când montaseră caloriferul. Alţii au aflat că au cablurile TV sau de telefon tăiate în perete. Altora nu le mergea centrala termică pentru că lipseau piese şi câte şi mai câte. În final, chiar suntem norocoşi.

Italian body language sau Britanici în Italia

October 12th, 2011 by anamayana

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

Socialism şi capitalism…

October 10th, 2011 by anamayana

Pe nesimţite, ajungi să munceşti 10-13 ore pe zi, 6-7 zile pe săptămână. Ajungi să nu mai poţi comenta, să te simţi de parcă ai fi proprietatea angajatorilor. Laşi totul de o parte şi stai în poziţie de drepţi… Aţi ajuns deja în situaţia asta?

Îmi spunea azi o colegă că noi continuăm să fim plătiţi ca în socialism, dar muncim ca în capitalism. Lucru cum nu se poate mai adevărat. Presupun că nu numai pentru învăţământ. Dar asta nu înseamnă că este şi normal. Sau este? Read the rest of this entry »

Haosul din Educaţie

October 9th, 2011 by anamayana

Ştiu, nu am mai dat niciun semn de mult timp şi nici nu mi-am terminat treburile care acum nu mă lasă nici să respir, dar mi-am rupt puţin din puţinul rămas şi mi-am strigat frustrările aici.

De câţi proşti e nevoie pentru a schimba soarta unei ţări?

August 21st, 2011 by anamayana

“Răsfoind” zf.ro, mi-a atras atenţia un banc pe care cred că ar trebui să îl citească toţi deştepţii:

În faţa votului, un prost este egal cu un deştept.

Dar doi proşti nu sunt egali cu doi deştepţi, pentru că, din doi deştepţi, unul n-o să vină la vot, fiindcă i se pare că totul e lipsit de sens. Read the rest of this entry »

Eroismul

August 15th, 2011 by anamayana

Mircea Eliade, în 1928:

Când eroismul nostru încetează de a rămâne gând nostalgic şi se concretizează în fapt – înnebunim pentru toţi ceilalţi. Când nu ne mulţumim să vieţuim bestial şi să ne mărturisim idealişti, ci începem viaţa efectiv idealistică – suntem nebuni. Read the rest of this entry »

O pisicuţă?

August 4th, 2011 by anamayana

Mda… sunt într-o pană de inspiraţie totală. Lucru cum nu se poate mai grav dacă mă gândesc că la sfârşitul lunii trebuie să predau o lucrare de… o tonă de pagini. Aşa că bancul acesta mi s-a părut ca un şoricel de cârpă plimbat pe la nasul unei pisicuţe dispuse să îi acorde atenţie, deşi ştie foarte bine că nu e mare lucru de capul lui. Dar îi umple timpul… Read the rest of this entry »

Chiar aşa!

August 3rd, 2011 by anamayana

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

Revenire

August 1st, 2011 by anamayana

Am revenit. August începe prost, cu o insomnie şi o alunecoasă durere de cap. Iulie şi-a luat zborul cu ale lui 3 paradisuri, acum pierdute, dar regăsibile curând… Read the rest of this entry »

Bucurii

July 6th, 2011 by anamayana

De mult nu mi-am mai dorit cu atâta pasiune o carte. De mult nu am mai intrat într-o librărie cu neliniştea şi nerăbdarea unui îndrăgostit, a unui însetat, încercând în acelaşi timp să mă conving că e mai posibil să nu o găsesc decât să o văd cuminte aşezată pe raft. Read the rest of this entry »

Natură moartă…

July 5th, 2011 by anamayana

…duminică am fost la teatru. La Odeon, la o piesă pentru care, oricum aş privi-o, nu pot să folosesc decât superlativele. Chiar şi locurile pe care le-am avut au fost, cred eu, cele mai bune din sală. Nu rândul 1, ca să stai cu gâtul sucit, ci rândul 2, chiar sub nasul actorilor.

Natură moartă cu nepot obez este o comedie, dar una neagră. La sfârşit am făcut eforturi serioase să nu plâng. Piesa este o lecţie despre dragoste, despre viaţă, dar mai ales despre cum ne putem distruge viaţa sau îi putem lăsa pe alţii să ne-o distrugă. Un singur personaj trăieşte pentru el în piesă, Lili, dar nu cum şi-ar fi dorit ea, pentru că şi ea este o victimă a unor circumstanţe promiscue şi a unei mentalităţi provinciale. Read the rest of this entry »

B’estfest 2011

July 3rd, 2011 by anamayana

Cu ce să încep? Am avut o săptămână maraton. Cu plecat la 8 dimineaţa de acasă şi întors în cel mai bun caz la 19. O săptămână minunată în care bacul chiar s-a estompat în preocupările mele. Aş fi putut scrie despre el, dar uite că reuşesc să evit subiectele care îmi provoacă greaţă. Greaţa singură nu e suficientă. Mai este nevoie şi de revoltă… De timp ce să mai spun! Read the rest of this entry »

Tot decorul ăsta

June 25th, 2011 by anamayana

Una dintre scenele mele preferate din Tigrul şi zăpada, este declaraţia de dragoste. Acum, scriind-o, mi-am dat seama ce diferenţă este între cuvântul scris şi cel rostit. Primul pare mult mai sărac, mai lipsit de emoţie. Interpretarea lui Benigni este cu totul altceva… Read the rest of this entry »

Introspecţie

June 23rd, 2011 by anamayana

Sunt politicoasă, dar nu caldă şi dezinvoltă. Decât cu cei apropiaţi sau pe care i-am îndrăgit spontan din porniri narcisiste – fireşte. Adică pentru că avem ceva important în comun. Pasiunea pentru anumite filme, de pildă, sau pentru anumite cărţi… Read the rest of this entry »