Archive for June, 2010

Faptele

Thursday, June 3rd, 2010

Le spuneam elevilor mei odată că de câte ori renunţă la ceva ce ei consideră corect, renunţă la o bucăţică din ei, mai fac o gaură în structura lor, care o să înceapă să semene cu un şvaiţer, apoi cu o sită prin care o să fluiere vântul. Le spuneam că numai faptele îi definesc cu adevărat, dincolo de ceea ce spun, dincolo de ceea ce pretind ei că sunt sau cred. În final, contează modul lor de acţiune.

Şi este oare justificat să pleci stindardul când vezi că munca cinstită nu mai este respectată, că omenia nu mai este preţuită, că nu contezi?

Masă sau individ?

Wednesday, June 2nd, 2010

Este o întrebare fundamentală pe care mulţi o ocolesc, păcălindu-se, ca să nu spun minţindu-se, singuri. Este o altă variantă a lui “To be, or not to be”…

Să stabilim, dacă mai era cazul, ce înseamnă să fii individ. Individul este cel care are o conştiinţă proprie şi funcţională. Adică trează, vigilentă, nu adormită. Individul este cel care are discernământ şi poate prin urmare să discearnă binele de rău, dreptatea de nedreptate, adevărul de minciună. Individul ia atitudine pe baza convingerilor sale, pe baza principiilor pe care şi le-a format şi după care se conduce. Nu acţionează nici luat de valul mulţimii, nici din inerţie. Nu se ia după ce fac sau zic ceilalţi. Nu în primul rând. Ci după ce îi dictează forul interior. (more…)

Ziua copilului

Tuesday, June 1st, 2010

Se spune că dacă îţi porţi cu tine copilăria, nu vei îmbătrâni niciodată (Tom Stoppard). Nu ar fi minunat să nu uităm, să nu lepădăm undeva pe drum candoarea, curiozitatea, sinceritatea curată şi fără ranchiuni a copilului care am fost şi noi cândva?

Oamenii mari care se poartă ca nişte adolescenţi focoşi sunt jalnici. Dar nu am văzut nici un om mare care să fie penibil când lasă copilul din el să iasă la lumină, când se lasă cucerit de zburdălnicia candidă a copilăriei.

Să lăsăm copilul din noi să râdă şi să se joace! Şi să învăţăm de la cei mici:

La uşa inimii cuiva, trebuie să ne rugăm, să năvălim sau să ciocănim?
La uşa inimii cuiva nu trebuie nici să ciocănești, nici să năvăleşti, nici să te rogi, ci trebuie doar să cânți. (11 ani)
La uşa inimii cuiva, nu ne rugăm, cel mai bun lucru este să-i căutăm cheia. (13 ani) (more…)