Cu Ariel în viaţa noastră

Deja anul trecut pe vremea asta bănuiam că ceva se întâmplă şi renunţasem la cafea de tot. Asta după ce în octombrie ajunsesem la 3 căni pe zi. De nevoie, dar şi de plăcere, nu ştiu care era mai mare. Iubesc cafeaua şi tânjesc după ea şi acum, dar mă lipsesc totuşi cu bucurie de ea. Înainte mă lipseam pentru că mă gândeam cât de mică şi fragilă creatură port în pântec. Cum aş fi putut să îi dau ceva nesănătos sau care i-ar fi făcut rău? Oricum, noi mâncam pe cât posibil sănătos şi fără acest motiv suprem. Acum, mă lipsesc încă pentru că nu papă decât lăptic de la mama şi este şi aşa destul de energică de ne epuizează. O tot suspectăm că bea cafea pe ascuns :) .

Şi Ariel a fost mai mult decât înţelegătoare cu noi, mai ales cu mine, de care era nedespărţită :) . Nu am avut absolut nici o problemă în timpul sarcinii, nici un simptom neplăcut. Doar arsuri în piept seara, câteva zile, dar cine să se plângă de ele? Acum parcă nici nu au fost, le-am uitat. Chiar îi spuneam soţului că a fi însărcinată este mult mai uşor decât a trece prin ciclicele probleme feminine. Chiar şi punând naşterea la socoteală, spun acum.

Nu am lipsit nici măcar o oră de la muncă. Am alergat după autobuz până în luna a noua şi am făcut piaţa tot până atunci, de mă dojeneau doamnele mai în vârstă în staţia de autobuz.

Starea de femeie însărcinată nu e una de invaliditate sau de boală. Şi am tratat-o ca atare, fără să exagerez totuşi. Ba chiar cred că este o stare de graţie. Am arătat şi m-am simţit mai bine ca de obicei. Părul îmi creştea incredibil de repede şi nu cădea deloc. Ce uimită eram să văd că nu îmi cade, chiar şi când trăgeam mai tare de el cu peria. Acum sunt la fel de uimită să văd cât cade… ufff…

Chiar şi cu anemia urâtă din ultimul trimestru, eu tot mă simţeam bine, de eram furioasă pe mine că nu am dat nici un semn că aş avea anemie. Doctoriţa mea a omis să îmi prescrie suplimente de fier şi calciu (foarte necesare în sarcină) şi m-am trezit la ultimele analize cu anemie incredibilă. În martie avusesem fierul 135, peste fix trei luni îl aveam 7. Când minimul normal este 35. Iar eu eram însărcinată. Grijile nu mi le-am făcut pentru mine, ci pentru Ariel. iar doctoriţa a avut aşa un aer nevinovat când i-am arătat analizele… “păi să vă facem o internare în spital, ca să vă pun o perfuzie!”. Nu, mulţumesc.

Întâmplarea asta şi alte câteva pe care i le datorez tot doctoriţei mi-au umbrit ultimele săptămâni de sarcină. Dar au trecut toate şi pe 18 iulie, la 11.55 a venit de-a binelea în viaţa noastră Ariel. O fetiţă grăsunică, dulce-dulce. O întâlnire magică. Îţi schimbă viaţa şi te schimbă până în cele mai profunde fibre ale fiinţei.

La început toată lumea a strâmbat din nas când a auzit ce nume vrem să îi punem. Cum Ariel? O să sufere bietul copil. Mai gândiţi-vă. Acum pare că toată lumea s-a împăcat cu numele. Oricum, după asemenea reacţii ne-am gândit şi la altele şi ştiam cum o va chema chiar din luna a doua: Ariel Diana Ecaterina. Ca să aibă şi ea de unde alege. Până acum văd amprenta numelui Ariel (e năzdrăvană şi jucăuşă) şi a Ecaterinei (are momente de mare gravitate, se uită sfătos, ca o înţeleaptă)

Îmi este greu să exprim în cuvinte ce înseamnă viaţa cu Ariel…

Până voi continua, iată şi una dintre cele mai recente poze, la 4 luni.

Tags: ,

10 Responses to “Cu Ariel în viaţa noastră”

  1. CARMEN Says:

    Dragele mele, ce dor mi-a fost de voi! cat sunteti de frumoase! Ariel este raza de soare din vita voastra, este bulgarasul de aur al familiei! Sanatate sa aveti, ca in rest, nimic nu va lipseste sa faceti din fiecare zi o bucurie!
    Ma bucur din suflet ca sunteti fericiti! viata in 3 are farmece nebanuite! :) imbratisari si mii de pupici

  2. Esqvilyn Says:

    In primul rand multa sanatate lui Ariel! (sau Arielei? :D nu stiu cum e corect in cazul asta). Oricum, inteleg ca e sanatoasa, iar asta e cel mai important.
    Mie imi plac in ordinea asta: Ecaterina, Ariel, Diana :) .
    La multe jocuri impreuna cu Ariel!

  3. anamayana Says:

    Draga Carmen, iti multumim pentru cuvintele calde si pentru urari. Asa este, viata in trei este plina de farmec si farmece, Ariel ne-a vrajit, eu una nu ma mai satur de ea, taica-su isi mai doreste din cand in cand sa scape de noi, sa ne uite pe undeva… :) dar cred ca nu crede nici el ce spune. :)

  4. anamayana Says:

    Draga Esqvilyn, niciodata nu strica o urare in plus. Da, Ariel este, slava Domnului, sanatoasa. S-a chinuit cateva saptamani cu colicile, am patimit impreuna pana am descoperit ce ii face bine – plimbarile lungi prin cartier, in sling -, dar alta problema in afara de colici nu am avut. O alaptez si acesta este alimentul ideal pentru un bebelus. Lapte praf nu vrea si nici biberonul nu il suporta pana acum. Si daca l-a mostenit pe taica-su, pe care in 8 ani cred ca l-am vazut doar de vreo 2 ori racit usor…
    Mi-am batut capul mult cu numele, am invartit multe pe toate partile, pana cand acesta mi-a rasarit in cap dintr-odata. Si am zis ca asta trebuie sa fie. Cred ca Diana m-a facut sa ezit, dar toate trei in ordinea asta suna bine. In plus, fiecare are tone de semnificatii. Ariel, in latura ludica (cum ii sta bine unui copil) trimite la joc si nazdravanii, dar altfel e un nume foarte vechi si inseamna “leul lui Dumnezeu”, implica idealism, eroism, generozitate… Diana, cum vrei s-o iei, in sanscrita inseamna concentrare, de fapt o stare de constienta si constiinta superioara, iar in latina… alte multe semnificatii. Si despre Ecaterina ar fi cate ceva de spus, dar am scris mult si Ariel deja mormaie in balansoar. :)

  5. anamayana Says:

    Am fabulat mult mai sus… nu ma lua in seama.

  6. Esqvilyn Says:

    E, mi-a placut “fabulatia” ta :) . Ce, eu nu “fabulez” cateodata? :D Daca ne-am limita tot timpul la “Sa ai o seara frumoasa!”, n-am mai cuprinde si idei interesante.
    Pe mine m-a cam prins somnul, asa ca de data asta scriu mai putine cuvinte: >:D<

  7. CARMEN Says:

    Cât de dulce este Ariel! vin in fiecare zi sa ma uit la ea :) ) va pup

  8. anamayana Says:

    ;;) multumim. Suntem putin ocupati cu primul dintisor care a razbit prin gingie… te pupam si noi cu drag.

  9. CARMEN Says:

    dragele mele, Anamaiana si Ariel, va doresc sarbatori fericite, cu sanatate si multe bucurii! ce fericiti trebuie sa fiti, primul an cu BEBE la bradul împodobit! La multi ani!
    PS: vara aceasta am vizitat Salina Turda si in lift era o fetita de 4 anisori cu bunica ei. Eu, ca sa intru in vorba cu ele, o intreb pe micuta: “Cum te cheama?” ea, fara sa stea pe ganduri si fara pic de timiditate, imi raspunde “Angelina – prima balerina!” eu spun “Oooo frumos nume, Angelina!” Bunica ei, total enervata o cearta pe micuta “cum te cheama draga?! de ce spui ca te cheama asa?! pe tine te cheama Daniela!” micuta “NU! nu vreau. Vreau sa ma cheme Angelina!” am coborat din lift si le-am lasat pe cele doua sa se certe :) ) Am râns si mi-am amintit cu drag povestea ta, cea de la Radiovacanta :) )) te pup

  10. anamayana Says:

    ;;) multumim pentru urari. va dorim si noi numai bine si bunatati, frumos si frumuseti si multe-multe bucurii. Sarbatori fericite!
    Simpatica intamplare! :)

Leave a Reply