Incurajare

Mi-a venit în minte o afirmație celebră ce îi aparține lui Winston Churchill: Success is not final, failure is not fatal: it is the courage to continue that counts.

Este întocmai convingerea mea, deși în unele momente îmi permit să mă las amăgită de câte o victorie și să o consider depusă deja cuminte în zestrea mea.

Întotdeauna am zis că relațiile cu oamenii sunt ca nisipurile mișcătoare. Stabilitatea pe careți-o oferă este iluzorie. De altfel o prietenă mi-a spus, citându-l pe Einstein, că viața este ca mersul pe bicicletă. Nu poți fi în echilibru decât dacă mergi mai departe, dacă dai din pedale…

Tags: , ,

2 Responses to “Incurajare”

  1. Victor Cazacu Says:

    Pe noi oamenii normali ‘micile victorii’ ne stimuleaza benefic si ne ajuta sa facem acei pasi marunti ,marunti spre ceea ce credem noi ca e satisfactie emotionala ,intelectuala si financiara.Dar uneori uitam de noi….uitam ca o viata decenta e compusa din lucruri marunte ,aparent neimportante…dar care ne amintesc mereu ca suntem in fruntea lantului trofic si ca nu ‘munca la facut pe om’ cum spunea un inaintas, nu ea….coonstiinta de sine …faptul ca intelegem ca venim de undeva….avem un scop pe acest pamant si apoi vom pleca…. alt-undeva intr-o locatie definita dupa ..imaginatia ,cultura si religia fiecarui individ…Omul genetic e un explorator ….dar si autodistructiv….echilibrul e foarte precar intre cele doua atitudini. Te -ai intrebat poate odata de ce timpul nu iti mai permite sa stai efectiv pe o banca alaturi de cel drag si sa privesti cerul?…sa ai inocenta copilariei …sa te descalti si sa alergi prin ploaie?….sa sari de pe un picior pe altul si sa rupi frunze din copaci de fericire ca “ai obtinut inca o victorie”?…viata e atat de cruda uneori din motive independente de vointa noastra,iar noi ne retragem (ca masura autonoma de protectie) in noi…ca intr-o carapace si suntem uneori insensibili la ceea ce se intampla in jurul nostru….ne atrofiem sentimentele…Uneori cautam ceva ,undeva…departe…ceva nedefinit…ceva ce de fapt avem langa noi….dar suntem orbi si nu vedem.Ma uit in jurul meu si vad…..”oameni” am pus in ghilimele deoarece sunt doar niste fantome ale trecutului lor….de la “nu am ” pleaca totul in viata…casatorii destramate…cariere compromise…suflete pervertite si umilite……iar cand ai reusit sa ajungi la acea stabilitate emotionala…intelectuala …financiara…observi uitandu-te in jurul tau ca esti prvit ca o excentritate….atunci iti dai seama ca traiesti ca intr-un “turn de fildes”….si te simt singur si trist….anii tineretii au trecut…apar tabieturile.Ma intreb cum poate trai un om asa?…..de ce ?…..de ce adultii cearta copiii cand sparg un geam cu mingea?..au uitat ca au fost si ei copii?….de ce oamenii fac doar sex si nu dragoste?….de ce nu mai exista Fat Frumos si Elena Cosanzeana?…..de ce el acum nu mai are cal alb …ci cai putere sub el din banii lui tata (BMW)..? iar ea nu mai are flori in par ci persinguri in sani si buric?…de ce?…..unde e lumea pe care o visam?….ar trebui sa nu se mai spuna povesti copiilor…viata nu e o poveste…. iar cand cresc si se izbesc de realitate au un soc existential si iau drumurile l mapamondului umilindu se sa isi faca un viitor Acum o sa scriu doar pentru tine …daca comentariile mele par lamentabile ..mea culpa…iti spun sincer ca imi face placere sa scriu in blogul tau iar admin (Avenirer) e un om de mare calitate alaturi de tine ca ma accepta pe acest site…..dupa cum spuneam nu am nici o regula in a imi pune gandurie in scris, in timp o sa va obisnuiti cu mine….uneori incerc sa imi pun si visurile…si deceptiile si bucuriile.Nu sunt un om introvertit… iubesc muzica clasica iar pentru a fi in pas cu moda am gasit continuitate din vechii clasici si preclasici in muzica doom-goth…..peste tot pe internet sub blazonul intunericului apar….probabil sunt un pacatos si spre el ma indrept….Asta e alta poveste….scriu aici pentru ca ma simt ca acasa…sincer…simt acea degajare si caldura ce o aveam candva in mijlocul unei comunitati….va multumesc ca ma acceptati…acum o sa plec citandu-l pe Einstein “Nu poți fi în echilibru decât dacă mergi mai departe”……Va doresc tot binele din lume alaturi de cei ce va iubesc si va respecta.Victor

  2. anamayana Says:

    Comentariile tale sunt foarte consistente si pun probleme valabile, actuale, nicidecum lamentabile.
    Ma bucur ca le expui aici si ca “te simti acasa”. Si eu incep sa ma simt acasa. 🙂
    Si ma bucur ca mi-ai spus cate ceva despre tine. Chiar aveam de gand sa fac ceva care sa ma ajute sa imi cunosc cititorii. Inevitabil, va trebui sa ma prezint si eu ca la carte.

Leave a Reply