Cine suntem – III

Tocmai plecam de la târgul de carte, când soţul meu şi-a adus aminte că ne-ar trebui nişte cărţi de istorie. Aşa că am făcut cale întoarsă şi, după ce am colindat pe la editurile mari, am poposit şi la Univers Enciclopedic de unde am luat “istoria sinceră” a lui Florin Constantiniu. Nu am crezut că o să mă captiveze mai mult ca un roman, că o voi citi cu atâta consternare. Credeam că partea de istorie medievală mă va plictisi şi mă gândeam cu jind la istoria modernă… Cât m-am înşelat!

Şi ce supărată sunt că în 12 ani de şcoală am fost deformaţi şi încurajaţi să credem că suntem un popor minunat şi eroic cu o soartă potrivnică. Citind “O istorie sinceră a poporului român” îmi dau seama cât de selective au fost manualele noastre, ce ton encomniastic aveau! Tot din cauza vitregiilor am încurajat noi, de la cronicari încoace, o perspectivă subiectivă asupra devenirii noastre. Or asta nu mai e istorie. Şi nu foloseşte nimănui.

În fine, am citit doar un sfert din carte, dar deja mi-am dat seama că ce ştiam era ca un mozaic din care lipseau segmente importante, care ar fi articulat o viziune corectă. Vă recomand cartea din tot sufletul.

Până la noi discuţii pe această temă, nu este interesant că imnul nostru naţional începe cu îndemnul “Deşteaptă-te, române!”? Pe mine mă roade “revelaţia” asta de câteva săptămâni…

Tags:

2 Responses to “Cine suntem – III”

  1. koma Says:

    imnul trimite la o perspectiva oarecum pesimista, avand in vedere ca indemnul trebuie repetat cu atata indarjire, la fiecare cantare.
    in cel mai bun caz, ar putea fi folosit ca melodie la alarma de dimineata a telefonului.

  2. anamayana Says:

    :))

Leave a Reply