Răutatea gratuită şi suculentă

De mult mă roade subiectul acesta. De mult îl observ şi îmi propun să scriu despre el. De mult şi totuşi încă mă frapează răutatea gratuită a unora care se înscriu cu glorie în categoria celor mai deştepţi chiar decât ei înşişi, cum bine spunea Diacritica. Pentru că nu poţi să fii decât mai deştept decât tine însuţi când citeşti un articol şi, în loc să comentezi idei, informaţii, îl înjuri pe autor sau înjuri alţi forumişti, împroşcând cu cele mai suburbane vocabule sau, în cazuri fericite, mascându-ţi frustrările şi complexele în ironii, interogaţii agresive şi altele.

Da… Nu ştiu dacă domniile voastre aveţi timp să poposiţi pe forumurile ziarelor şi să citiţi comentariile cititorilor. Dacă nu există un moderator, situaţia e tragi-comică. Ţine de temperamentul nostru latino-balcanic? De nivelul scăzut de educaţie, de sărăcie şi de toate frustrările pe care le naşte ea? De degradarea morală, de decadenţa zilelor noastre în general? Probabil cauzele sunt departe de a fi epuizate. Cert este că ascunşi în spatele monitorului, protejaţi de anonimat, de identităţi fictive sau pur şi simplu de distanţă, mulţi cedează impulsurilor grosiere şi poluează mediul.

Am citit cu satisfacţie un articol al lui Pleşu din primăvară pe acest subiect şi am reţinut că forumul – fie că e vorba de un ziar, de un blog sau de un alt spaţiu de discuţii – este, de la origine, un spaţiu prin excelenţă public. Şi aşa cum nu îţi permiţi să ieşi în lume cu bigudiuri pe cap sau cu spanac între dinţi, nu te prezinţi pe forum scuipând invective şi puroi:

“Forumul nu e un ring de box, în care intri pus pe mutilarea adversarului. El nu e, de fapt, un loc al adversităţii, chiar dacă e unul al dezbaterii, al părerilor contradictorii. Ceea ce urmăreşte forumistul nu e să brutalizeze, ci să convingă. Nu să spargă nasurile, ci să reorienteze minţile. Asta se face cu argumente, cu vervă (eventual ironică), nu însă cu injurii şi ghionturi. Şi încă ceva: în piaţa publică nu te duci dezbrăcat, sau în pijama, sau nespălat. Te duci îngrijit la vorbă şi la port, gata să contrezi, gata să îţi susţii fără concesii convingerile, dar niciodată preocupat să îţi înjoseşti preopinenţii sau pe tine însuţi prin gesturi şi cuvinte de ocară. E recomandabil să ştii despre ce vorbeşti, să te exprimi corect şi limpede şi, mai ales, să fii la obiect. Să nu te laşi dominat de idei fixe, de obsesii private, de instincte nedomesticite. Să combaţi idei, nu oameni, să nu-ţi iei antipatiile personale drept “principii”, nici competenţa proprie drept cristal”.

Toată dimineaţa am petrecut-o citind ziare în limba franceză, în special, dar şi în engleză sau spaniolă. Nu am găsit mahalagisme la francezi şi la belgieni. Nici în ziarul în limba engleză (nu m-am uitat de unde era). Am găsit în schimb ceva similar cu ce se întâmplă la noi la spanioli şi mă gândesc că dacă m-aş fi dus la italieni ar fi fost la fel…

Tags: , , , ,

11 Responses to “Răutatea gratuită şi suculentă”

  1. Esqvilyn Says:

    Dupa mine calitatea unui emitator de idei se masoara in luptele pe care le poarta. Tiganeala, in acest caz “online”, nu poate arata decat mahalagismul in care se scalda emitatorul. Ironia, insa, e un instrument nobil. Sunt destui si cei ce vorbesc impotriva unei categorii, se rascoala, insa atunci cand apar replicile cotcodacesc stereotip “N-ai bun simt! Pleaca !”.

  2. anamayana Says:

    Acum m-am intors de la sofat 🙂 Multumesc pentru vizita.

    Da, ironia este semnul inteligentei, dar nu mai putin al superioritatii. E ok dupa mine atata timp cat nu e rautacioasa si atat.
    As spune si eu “n-ai bun simt, pleaca”, dar tocmai pentru ca nu au bun simt oamenii aia nu pleaca. Ar rata distractia.

  3. Esqvilyn Says:

    Cu placere. Atunci iti multumesc si eu pentru vizita :).

    Cum decizi cand ironia e rautacioasa si cand nu e ?

  4. anamayana Says:

    🙂

    Dificila intrebare. Pentru ca in ultimul timp nu am prea vazut ironie care sa nu aiba intentii demolatoare, denigratoare. Ea ar putea fi si bonoma si constructiva. In vorbire conteaza si mimica si inflexiunile vocii.
    Uite, bascalia asta pe care o facem noi despre calitatea de a fi “român” ar putea intra in categoria benigna. Si, evident, autoironia.

  5. Esqvilyn Says:

    Mimica si inflexiunile vocii daca ai persoana respectiva in fata. Dar sa consideram ca avem doar cuvintele. Aici intra si interactiunea pe internet. Poti gasi niste reguli generale pentru a separa ironia rautacioasa de cea ne-rautacioasa ? 🙂

    Bascalia asta pe care o facem noi despre calitatea de a fi

  6. Esqvilyn Says:

    Ciudat, nu-mi apare tot comentariul. Ai restrictii la numarul de caractere din comentarii ? 🙂

  7. anamayana Says:

    Nu stiu excat ce se intampla. Si ultimul meu post era mult mai lung si s-a postat o treime. Si abia acum am observat.
    De cand am pus diacritice, face asta. Taie dupa un semn care nu ii convine:
    dublu space
    ghilimele din word
    … din word
    si probabil altele. 🙁

  8. Esqvilyn Says:

    Folosesti wordpress, nu ?
    Poate scapi de problema folosind ce scrie aici: http://www.yourblog.ro/uncategorized/cum-sa-afisezi-diacritice-in-wordpress.html

    Oricum, din cand in cand si inainte de a face schimbari (gen instalari de plugin-uri sau modificari in cod) e bine sa dai Export la blog. In caz ca se strica ceva sa poti sa-ti aduci blogul la starea salvata.

  9. anamayana Says:

    🙂 Multumesc de sfaturi. Ama facut ce scria acolo. Sa vedem.

  10. Esqvilyn Says:

    Cu placere :). Poate scapi. Solutia cea mai buna e sa vezi ce intra in baza de date atunci cand introduci caracterele ce provoaca trunchierile astea (se poate ca baza de date sa nu foloseasca codificarea corespunzatoare) si apoi cum sunt afisate in pagina web caracterele ce vin din baza de date. Asa sigur ajungi sa gasesti cauza. Atat ca un utilizator obisnuit nu prea se poate descurca in acest mod.

  11. anamayana Says:

    Nu a functionat, asa ca m-am intors la codul pe care il aveam pus in respectiva casuta: windows-1257

    Dar multumesc oricum. 🙂

Leave a Reply