Noi ce mai mâncăm?

Nu aş fi crezut altădată că mâncarea o să fie o temă de gândire şi o sursă de nelinişte, de nemulţumire pentru mine. Dar uite că a devenit.

Nu sunt adepta cantităţii în detrimentul calităţii în nici un aspect al vieţii mele. Cu atât mai mult în alimentaţie. Cu atât mai mult cu cât lumea azi mănâncă pentru a se îmbuiba sau, mă rog, pentru a-şi umple stomacul, nu pentru a se hrăni. Şi ce diferenţă este între a mânca şi a te hrăni, a-i da corpului substanţele de care are nevoie pentru a funcţiona eficient şi sănătos!

Nu am dat prea multă atenţie acestei diferenţe până acum câţiva ani, când mi-am dorit un copil şi am văzut că el nu mai vine… Aşa, m-am văzut motivată să îmi analizez viaţa, să văd cât de corectă este din toate punctele de vedere. În alimentaţie, am înlocuit întâi zahărul cu mierea, luată în măsura posibilului direct de la cei care stau cu stupii pe marginea drumului. Am înlocuit zahărul alb şi cu zahăr brun şi am încercat toate soiurile de pe piaţă, inclusiv pe cele care arată mai mult ca o melasă.

Încet-încet, am înlocuit orezul alb cu unul integral sau sălbatic, am scos pe cât posibil eurile din coşul de cumpărături (cu rare excepţii când ne facem de cap şi cumpărăm chipsuri sau alte tâmpenii). Am început să cumpărăm mai mult carne de porc afumată şi facută pastramă sau muşchi gen prosciutto în locul mezelurilor (ce cuvânt urât! doar mie mi se pare aşa?) obişnuite. De fapt, eu am renunţat să mai mănânc din astea… aşa cum am renunţat la băuturile răcoritoare de orice fel. Încet-încet, am scos sau am introdus pe lista de cumpărături multe alte alimente.

În privinţa legumelor şi fructelor am de asemenea precauţii. S-a întâmplat să cumpăr roşii care arătau ca din grădina bunicii, care miroseau a roşie (mai nou, suntem atenţi şi la miros!) să le aduc acasă şi să văd că au un gust parcă diluat în apă… Îi spuneam soţului meu că aş prefera să dăm de 2-3 ori mai mult pe ele, dar să aibă gust, să fie sănătoase. Aşa că nu mă miră articolul ăsta. Da, aş prefera să mănânc o singură roşie bună şi gustoasă decât un kilogram de roşii proaste şi fără gust. Aş fi fericită ca şi aici să am opţiunea asta.

Sunt necăjită că poliţiştii i-au izgonit pe cei care vindeau lapte, brânză şi ouă de ţară pe marginea drumului. Cu riscul lipsei de igienă mult trâmbiţate, prefer să iau aceste produse de la ei.

Acum îmi pun şi problema apei!

Celor care se gândesc la costuri, le-aş răspunde că problema asta este iluzorie. Că în mod cert alimentaţia nesănătoasă este mult mai scumpă pe termen lung. Dacă pui la socoteală şi problemele de sănătate şi costurile medicale. Dar este mult mai scumpă şi dacă nu le pui la socoteală. Pentru că în loc să îţi iei o pungă sau o cutie de chipsuri, poţi aloca banii aştia diferenţei de preţ dintre zahărul alb şi cel brun, de pildă.

Dar toate aceste nelinişti şi bruşte conştientizări vin după o anumită vârstă, până la care par aiureli, până la care ai impresia că îţi poţi permite orice pentru că organismul nu dă semne de supărare.

Tags: , , , ,

2 Responses to “Noi ce mai mâncăm?”

  1. Maya Says:

    http://bucuriebunastarehrisca.blogspot.com/2010/03/mancarea-conteaza-food-matters.html

  2. anamayana Says:

    :) Multumesc pentru trimitere. O sa ma uit la filmulete.

Leave a Reply