Tigrişorul şi pupăza balaur

Mottoul filmului Mongol reprezintă şi una dintre convingerile mele vechi: “Nu stârni un pui neajutorat, ar putea deveni un tigru de temut” (proverb mongol).

Aşa îmi zic şi eu de câte ori cineva deja “ramolit” mă desconsideră vădit şi mă nedreptăţeşte. Şi mă întreb în sinea mea ce naiba o fi în capul său, chiar nu îşi dă seama că va pierde în faţa mea, chiar şi numai pentru că sunt tânără, am alte deschideri, alte posibilităţi, alte perspective, din start mai ample… Nu ar fi mai bine să profite de bunăvoinţa mea apriorică faţă de toţi cei de o anumită vârstă? Apriorică, dar nu oarbă. Ramolit nu se referă la toţi bătrânii, ci doar la cei peste care timpul a trecut degeaba, înăcrindu-i şi atât.

Aşa… revenind la oile noastre, am mai povestit debutul meu furtunos în blocul în care locuim acum. Puteţi reciti aici. Atunci am fost aşa de nervoasă, încât mi-am zis că uite de-a naibii mă apuc şi fac cursuri de administrator şi să vezi cum îmi fac timp şi o detronez pe madama care se crede stăpâna blocului. Apoi m-am domolit şi am lăsat-o aşa.

Am ars-o doar acolo unde o durea mai tare. I-am plătit întreţinerea luni în şir, peste un an cred, la leuţ, în sensul că dacă aveam de plătit şi 32 de bani, fix atât îi dădeam, chiar dacă asta însemna să mă dau eu peste cap să fac rost de astfel de monede. Şi să ştiţi că a deranjat-o grozav, pentru că, dacă până la prima plată de acest fel îmi răspundea la salut, chiar şi după incident, după ce am blagoslovit-o cu un pumn de monede care mai de care mai mici, întorcea capul.

Ei, acum o lună a fost şedinţă de bloc şi, ce credeţi? Pentru că am ridicat şi eu câteva probleme de bun simţ şi am mai luat şi apărarea pensionarelor la care ţipa fără nici o neruşinare cenzora, lumea m-a propus preşedinte de bloc. Ha-ha! Eu care nu cunoşteam efectiv pe nimeni în bloc după nume (cu 2 excepţii), care nu îmi ştiam decât problemele mele de locuitor la parter… Deşi mă simţeam o impostoare, am cedat şi am acceptat. M-am gândit, cât poate să fie de greu şi adevărul e că deja m-am pus la punct cu legislaţia şi altele.

Ei bine, de atunci, aceeaşi administratoare, balaur cu mai multe capete în alte condiţii, e lapte şi miere cu mine şi de absolut fiecare dată când ne-am întâlnit şi-a cerut scuze pentru incidentul din trecut…

Tags:

3 Responses to “Tigrişorul şi pupăza balaur”

  1. anamayana Says:

    Partea horror a povestii din 2008 am omis-o atunci, dar in caz ca va intrebati unde era sotul meu cand eu eram asa de necajita adaug sarea si piperul. Cat eram eu la administratoare, sotul meu a avut un mic accident. Cand au incercat sa scoata din ambalaj caloriferul, cutitul a ricosat si l-a taiat la deget, de era sa pic jos cand am venit acasa si am vazut bucataria pictata in sangele lui. Asa ca el a plecat la clinica sa il coasa si eu am ramas cu varul meu… De unde morala: mai bine taiati voi si lasati pe altul sa tina decat invers!

  2. Cristina Says:

    Interesantă povestea ta,zici că e un episod dintr-un serial de comedie în care in final baba primeşte ce merita:))

  3. anamayana Says:

    🙂 Bine ai poposit pe aici!

Leave a Reply