Puterea de a alege – II

Am plecat, cu postul ăsta, de la pilda lui Buridan de care m-am lovit în mai multe rânduri săptămâna trecută.

Dacă nu ştiaţi, Jean Buridan a fost un scriitor francez, preot şi filosof, după unii rector al Universităţii din Paris în secolul XIV. El a inventat faimoasa pildă despre măgarul care a murit de foame:

“A fost odată un măgar flămând care avea în apropierea sa două grămezi de fân de mărime egală şi la distanţă egală de el. Nehotărât, măgarul privea la stânga şi vedea o grămadă de fân, privea la dreapta şi vedea o grămadă de fân identică. Cum amândouă îl atrăgeau cu aceeaşi putere, nu reuşea să se decidă pentru nici una din ele. În cele din urmă animalul a murit de foame pentru că nu s-a hotărât să mănânce din nici una dintre cele două grămezi”.

Sigur că în viaţă nu avem prea des ocazia să întâlnim stimuli sau motivaţii egale. Dar ar fi interesant să vedem ce stă la baza alegerilor noastre. Sau în câtă cunoştinţă de cauză alegem ceva…

Tags: , ,

30 Responses to “Puterea de a alege – II”

  1. Maya Says:

    eu am mari probleme in a face alegeri

  2. anamayana Says:

    Cu totii avem. Si pe masura ce inaintam in varsta alegerile astea au mai multa greutate. Ca la rascrucile din povesti, fiecare alegere implica un risc. Multi am vrea garantii; problema e ca nimeni nu ni le poate da.

  3. Esqvilyn Says:

    E firesc ca omul sa aleaga calea mai usoara. Ar fi important sa n-o aleaga atunci cand asta ar insemna incalcarea unui principiu. Dar na, isi zice ca poate trai si cu acel compromis :).

  4. anamayana Says:

    Ai pus punctul pe i. Eu cred ca de cele mai multe ori calea aia usoara presupune un compromis sau o renuntare.
    Oamenii uita ca lucrurile valoroase si importante cer eforturi pe masura.

  5. Esqvilyn Says:

    Hmm, nu stiu daca de cele mai multe ori, dar poate ca de multe ori :). Spre exemplu, sa consideram o persoana care are suficient de multi bani incat sa n-aiba nevoie de un job. Calea mai usoara e sa nu se angajeze. E acea persoana de invinovatit in vreun fel ?

    Apoi partea frumoasa in basme e ca intotdeauna vine si rasplata. Odata depasite toate obstacolele, eroul ajunge sa traiasca fericit alaturi de persoanele pe care le iubeste si care la randul lor il iubesc. Pe cand in realitate, sunt destui cei ce traiesc gandindu-se ca viata lor reprezinta salturi printre nefericiri, din cand in cand, rar, atingand si cate un moment de bucurie. Iar “rasplata” intarzie la infinit.

    Si poate ca sunt si lucruri valoroase si importante ce nu cer eforturi prea mari. Poate ca “fericirea lucrurilor marunte” s-a inventat tocmai din acest motiv, pentru a putea fi atinsa nediscriminatoriu.

  6. anamayana Says:

    Foarte bune argumentele tale, nu pot sa nu fiu de acord.
    In toata viata mea :))… am cunoscut o singura persoana care primise in cativa ani cateva mosteniri si nu mai muncea – incerca ceva pe cont propriu, dar fara mare stres – si una superbogata care era foarte activa profesional, din pura pasiune. Mi-ar placea si mie sa fiu ca cea din urma, dar nu stiu cati au norocul asta…
    Problema rasplatii ma preocupa si pe mine. Si sunt sigura ca undeva, mai devreme sau mai tarziu – inclin sa cred ca mai tarziu – lucrurile se regleaza. Daca nu in viata asta, poate in urmatoarea, dar chiar si asa eu prefer sa am cugetul linistit. Si asa ma intreb ce naiba am facut altadata de trag acum atatea.
    Sunt de acord cu tine ca fericirea tine de lucruri marunte pana la urma. Dar realizarile si satisfactiile mari, este convingerea mea ferma, cer eforturi mari. Nu poti sa ajungi campion daca nu exersezi zi de zi, nu poti sa ajungi un bun profesionist daca nu te pregatesti serios s.a.m.d.

  7. Esqvilyn Says:

    Da, cei ce cred intr-o viata ulterioara au o speranta in plus.

    A, nu cred ca fericirea tine numai de lucruri marunte. Cred ca tine si de lucruri mai mici si mai mari :). E bine sa te agati de orice te-ar face sa privesti mai senin. Obstacole oricum se vor naste.
    Da, intr-adevar, realizarile arata meritul, iar meritul provine din straduinta, nu din lucrurile care ti-au fost oferite gratis.

  8. anamayana Says:

    Nu pot spune ca “cred”. Sunt convinsa! 🙂 Ideea ca am avea o singura viata – de 1 ora, 1 zi (Am vazut toti ce s-a intamplat la Giulesti…) 120 de ani… – mi se pare la fel de neverosimila ca ideea ca am fi singuri in univers.

  9. Esqvilyn Says:

    Si eu am aceleasi “credinte” :). Dar trebuie sa-mi explici de ce ti se pare neverosimil. Bine, voi vedea raspunsul peste cateva zile :). Toate cele bune pana atunci si weekend placut ! 🙂

  10. anamayana Says:

    Drum bun, vant la pupa! 🙂

  11. anamayana Says:

    Uite, nu stiu daca voi relua subiectul. Am mai scris despre el in primul meu blog:
    http://avenir.ro/calator/?p=260
    http://avenir.ro/calator/?p=194

  12. Esqvilyn Says:

    Da, inteleg ideile tale, insa in general faptul ca un concept exista intr-o constiinta colectiva nu inseamna ca el exista si in realitate. Asa si vampirii ar fi reali. Or exista ? 😛
    In cazul extraterestrilor, daca aduci acest argument: “Noi ca civilizatie avem multe neajunsuri. Trebuie sa existe altii mai evoluati.”, atunci daca in Univers ar exista N civilizatii, in cazul celei mai evoluate dintre ele aceasta gandire ar esua, pentru ca nu mai exista nici o civilizatie mai evoluata.

  13. anamayana Says:

    🙂 Eu ma gandesc ca daca o idee se regaseste la diferite civilizatii, care nu au legatura intre ele are mari sanse sa fie adevarata.

    Nu m-am gandit prea mult la vampiri, nu m-au pasionat, dar despre creaturile intalnite in povesti am mai citit si chiar cred ca exista. Si au si un nume generic: spirite elementale ale naturii. Nu oi fi depasit varsta copilariei intr-un fel.

    In ceea ce priveste argumentul din paragraful 2, sper ca nu l-am folosit eu. 🙂

  14. Esqvilyn Says:

    Bine ai revenit si tu ! 🙂

    “Eu ma gandesc ca daca o idee se regaseste la diferite civilizatii, care nu au legatura intre ele are mari sanse sa fie adevarata.”
    Pentru a gasi o explicatie cat mai generala: se poate ca ideea sa fie suficient de usor de atins prin imaginatie.
    Spre exemplu consideri ca omul e format din 2 componente: trup si suflet. O componenta – trupul – are un sfarsit. Asta o deduce omul prin observatie. In privinta celeilalte componente, are 2 optiuni: 1) moare odata cu trupul si 2) continua sa existe. Pare la indemana sa aleaga sa creada in optiunea 2).
    Sau o idee ce tine de o dorinta. Gen omul care poate sa zboare. Or fi existat mai multe civilizatii ce credeau intr-un om sau pseudo-om zburator.

    Nu cred ca s-ar spune ca n-ai depasit varsta copilariei :P. Eu unul prefer in mod clar oamenii care isi pun intrebari in dauna celor ce spun “N-am vazut, nu cred !”. Atat timp cat credintele tale nu distorsioneaza modul in care intelegi lucrurile palpabile, nu cred ca sunt ceva rau.

    “In ceea ce priveste argumentul din paragraful 2, sper ca nu l-am folosit eu.”
    Eu asa am inteles 😀 :
    “poate nu suntem noi incununarea Creatiei (ar fi foarte grav, cel putin asa cred eu, daca omul

  15. Esqvilyn Says:

    din cauza liniutelor tale iar s-a trunchiat mesajul 😀 :
    “poate nu suntem noi incununarea Creatiei (ar fi foarte grav, cel putin asa cred eu, daca omul – capabil de atatea atrocitati si de atata ignoranta – ar fi cea mai evoluata fiinta)

  16. anamayana Says:

    ;;)

    Ma gandeam la idei – impropriu spus, e drept – ca reincarnarea. Adica la teorii ample, cu puncte comune. Care nu se nasc numai din dorinta omului de a fi nemuritor sau din observatii empirice. Undeva, intervine si mistica. Asta presupune si o traditie (tradeo, -ere = a duce mai departe, a transmite). Traditie sistematizata in texte ca Vedele, Popol Vuh, Biblia…
    Ar fi interesant de cercetat de ce s-a eliminat ideea reincarnarii din Biblie. De ce s-a introdus teoria asta lipsita de logica – in viziunea mea – ca iti asiguri raiul sau iadul cu o singura existenta, indiferent cat dureaza ea.
    Tot Bibliei ii datoram alta idee gresita: ca suntem incununarea creatiei si unica forma de viata inteligenta. La asta ma refeream eu: care incununare a creatiei? Nici nu trebuie sa fim luati la bani marunti ca sa vedem cat de failibili suntem. Cat despre unicitatea noastra ca fiinte inteligente… asta e o idee la fel de vanitoasa ca si cea pentru care nu cu multa vreme in urma inca se mai ardeau oameni pe rug – ca Pamantul e in centrul sistemului si Soarele se invarte in jurul lui.

  17. Esqvilyn Says:

    Da, in cazul teoriilor ample, multe puncte comune unor civilizatii care nu s-au intersectat (sau cel putin nu s-a descoperit vreo dovada in acest sens) ridica semne de intrebare.

    Am mai auzit acest lucru, ca s-ar fi eliminat ideea reincarnarii din Biblie. Exista vreo dovada ? 🙂
    Da, urmand legea compensatiei, a existentei unei forte ce tinde sa echilibreze balanta Bine – Rau a starii spirituale in care se gaseste un om, pare nedrept sa i se ofere o recompensa / pedeapsa INFINITA (raiul sau iadul) pentru emiteri de Bine sau Rau produse intr-un timp FINIT (viata pamanteana).

    La ultimul paragraf iti voi raspunde intr-un comentariu viitor, mi se inchid ochii de somn :D.

  18. anamayana Says:

    Ma simt onorata ca scrii aici murind de somn, eu nu as face-o, o dovada ca am imbatranit si am devenit mai inteleapta :))

    Teoria reincarnarii ar fi fost scoasa din Biblie incepand cu secolul VI, in concilii succesive unde se dezbatea si se “purifica” doctrina. Deja in secolul VI nu mai ramasese nici parfum de reincarnare.

    Origene, unul dintre parintii si invatatii bisericii, in scrierile caruia se regasea acest concept, a fost declarat eretic si i-au fost arse cartile.
    Acuma daca cineva chiar vrea sa nege ideea existentei reincarnarii in Biblie presupun ca o poate face foarte usor… nu poti convinge cu sila pe cineva.

  19. anamayana Says:

    Vezi, ba zic ca nu am depasit dintr-un punct de vedere varsta copilariei, ba zic ca am imbatranit. Depinde de zi.
    Pe hartie se cheama ca ma apropii de 34, sper ca nu te-am speriat cu asta. O asistenta mi-a scris intr-o fisa medicala direct 34, probabil uitandu-se la anul nasterii. Era cat pe-aci sa protestez ca mai am cateva luni pana, dar m-am resemnat…

  20. Esqvilyn Says:

    In primul rand sa revin la paragraful pe care-l sarisem :).
    Daca prin “failibili” te referi la partea fizica, atunci dintr-o perspectiva opusa s-ar putea afirma ca organismul uman cuprinde multe mecanisme complexe. Daca te referi la partea spirituala, considerand ca omului i s-a oferit libertatea de a alege intre Bine si Rau, el poate alege orice si se poate situa oriunde pe o semiaxa negativa. Daca te referi la partea cognitiva, nefiind atotcunoscator, e vorba de o evolutie in care ajunge mai departe sau nu.
    “Cat despre unicitatea noastra ca fiinte inteligente

  21. Esqvilyn Says:

    Offf, ce fac caracterele tale ! 🙂 Noroc c-am dat copy inainte.

    “Cat despre unicitatea noastra ca fiinte inteligente asta e o idee la fel de vanitoasa” – Se poate sa fie vanitoasa. Dar asta nu demonstreaza ca exista alte fiinte mai inteligente. Un exemplu care valideaza premisa nu inseamna ca premisa e o regula generala :).

    “Ma simt onorata ca scrii aici murind de somn, eu nu as face-o, o dovada ca am imbatranit si am devenit mai inteleapta”
    Tin la reciprocitatea ce se leaga de comentarii. Si in zilele urmatoare (mai ales de saptamana ce vine) nu voi mai intra pe bloguri :).

    Pai daca zici ca exista documente atestate care sa vorbeasca despre scoaterea unor pasaje din Biblie si despre acest Origene, ar fi ceva :).

    “Acuma daca cineva chiar vrea sa nege ideea existentei reincarnarii in Biblie presupun ca o poate face foarte usor

  22. Esqvilyn Says:

    Mda. Si din nou :)) :

    “Acuma daca cineva chiar vrea sa nege ideea existentei reincarnarii in Biblie presupun ca o poate face foarte usor nu poti convinge cu sila pe cineva.”
    Cat timp nu poti demonsta ceva n-ai ce face. Eu nu cred ca cineva poate demonstra existenta lui Dumnezeu, la fel cum nimeni nu poate demonstra ca nu exista. Oamenii in general prezinta niste supozitii bazate pe observatii care le sugereaza ceva.

    Nu, de ce m-as speria de o varsta ? 😛 Intr-o astfel de lume virtuala nici nu cred ca e relevanta varsta. De fapt nici in realitate nu gasesc niciun impediment in a purta o discutie cu o persoana ce se incadreaza in alta categorie de varsta (imi scria cineva pe blog despre categoriile de varsta 🙂 ) daca se gaseste un subiect care sa trezeasca interesul amandurora. Bine, poate ca nici nu e asa mare diferenta de varsta intre noi. Eu am 23. Bine, spun asta pentru ca nu ne aflam pe blogul meu si pentru ca tu esti in topul celor ce au poposit cu vorbe la mine :). Altfel nu spuneam :P. Dar shhhh, sa nu mai spui la nimeni ! 😛

  23. Esqvilyn Says:

    cre’ ca e “nimanui” in loc de “la nimeni”. dar asa e vorba 😀

  24. anamayana Says:

    Imi pare rau ca au si alte persoane neplaceri din cauza diacriticelor “mele”. Apreciez intelegerea ta si adaptarea la situatie. Si eu dau copy-paste preventiv. 🙂
    23 de ani mi se pare o varsta perfecta. 17 nu mi-ar placea sa mai am, dar 23-25 da!
    Nici pentru mine varsta nu inseamna mare lucru. Amicul pe care-l mentionam in ultimul post are 18, inca imi e elev, adica anul asta se intampla sa ii predau la clasa. De aceea l-am si numit amic; alt cuvant mai bun nu am gasit. El, apropo de cultura generala, citeste tone de carti, deloc usurele, s-a apucat sa invete singur germana, scrie proza/poezie in engleza…
    Intorcandu-ne la tine, as spune ori ca esti in zodia Fecioarei, ori ca ai facut facultatea de Filosofie. :))
    Prin failibil ma gandeam la defectele si la lipsurile noastre din toate planurile, deci si la erorile pe care le facem.
    Pe Origene nu l-am citit, nu stiu daca exista azi ceva din textele lui, am citit in carti pe tema asta, dar problema m-a preocupat acum multi ani, sa tot fie 10 sau peste si informatiile cu care am ramas sunt destul de generale. Din pacate, nici nu am timp prea curand sa ma intorc la subiect. Am scoala de soferi ca urgenta si lucrarea de gradul I ca prioritate. 🙂
    Cred ca reincarnarea sau divinitatea sunt subiecte unde informatiile conteaza mai putin ca ceea ce simte si intuieste fiecare ca persoana. Adica degeaba discuti despre ele daca nu esti receptiv si deschis spre ele.
    De pilda, citeam azi in metrou un numar mai vechi din Dilema (sunt in urma cu ele ca vara nu prea circul si de obicei le citesc cand circul prin oras, nu acasa) si am aflat ca Lucian Mâdruţă e ateu. Mie mi-e imposibil sa inteleg asta. Intotdeauna am zis ca daca nu as crede intr-un sens ultim sau intr-o ordine superioara nu as vedea la ce bun viata, care nu ar fi nimic mai mult ca o viermuiala fara sens. Si atunci, da, nu ar mai exista nici reincarnare, nici altceva…

  25. anamayana Says:

    Pentru formularile colocviale nu trebuie sa iti faci probleme. Eu, care-s de specialitate, nu reusesc sa le scot din uz, desi sunt foarte atenta la ele. 🙂

    De ce ai spus ca nu vrei sa mai intri pe bloguri? Ai spus in ultimul post si ca nu prea mai vrei sa mai scrii…

  26. Esqvilyn Says:

    Pai l-ai putea numi prieten :). Eu unul folosc “amic” cu sensul de “un pic mai mult decat o cunostinta”.
    Felicitari lui ! Sper sa ajunga sa se simta implinit in cariera.

    Nu m-ai nimerit cu nici una dintre alternative :D.

    Cred ca m-am referit la toate planurile :).

    Succes la amandoua si mai ales la lucrarea de gradul I ! 🙂

    Asa este. Atat ca ceea ce simti si intuiesti nu reprezinta dovezi, nu inseamna o demonstratie. Fiecare poate simti diferit.
    Pentru cei care nu cred in vesnicia sufletului, viata asta reprezinta timpul limitat in care trebuie sa scoata maximul din lucrurile despre care cred ca i-ar face fericiti. Pare o perspectiva ceva mai egoista.

    Nu voi mai intra pe bloguri in perioada urmatoare deoarece sunt foarte ocupat cu altele. Serviciul e implicit, urmeaza sa dau o restanta, apoi pentru cateva zile il voi revedea pe un prieten foarte bun, …

  27. anamayana Says:

    Multumesc mult. Succes si tie la examen si in tot ce faci.
    Ma bucur ca astea sunt motivele, cred ca experientele din spatele meu m-au inclinat sa ma gandesc la altele.

    Si eu dau cuvantului amic acelasi sens. Dar pe lista de mess am categoria Amici pentru ca imi place sa am ceea ce conteaza la inceput.

    Presupunerile mele cu Fecioara sau Filosofia plecau de la inclinatia ta spre analiza si rigoare. 🙂

  28. Esqvilyn Says:

    Multumesc si eu !

    “Presupunerile mele cu Fecioara sau Filosofia plecau de la inclinatia ta spre analiza si rigoare.”
    Iti multumesc din nou, de data asta pentru apreciere :P.

  29. anamayana Says:

    ;;)

  30. felicitari Says:

    Absolut fermecator acest articol ca de altfel tot ceea ce scrieti.. Imi place mult stilul dvs, va citesc constant si m-ar bucura mult daca v-as intilni intr-o zi!

Leave a Reply