Rebeliuni – I

Sunt tare tristă… Când a venit soţul meu acasă ieri şi mi-a zis că a fost o explozie la maternitatea Giuleşti am ridicat din umeri. Nu mă aşteptam la victime. Acum sunt tristă şi lipsa de siguranţă, de protecţie, tot mai evidentă la noi mă revoltă.

Ce trebuie să faci ca să beneficiezi de condiţii decente, de servicii profesioniste pe care, de altfel, le plăteşti cu vârf şi îndesat? De ce oamenii dispreţuisc munca şi trag chiulul cât pot de mult, mai păcălesc o zi, o lună, nu se gândesc decât la bani şi se simt şi nedreptăţiţi? Vor mai mult, dar să muncească mai puţin dacă se poate.

De ce nu îşi fac treaba cu drag, cu gândul că şi o piuliţă dacă o pui undeva BINE ai făcut un lucru demn de ispravă. Pentru că piuliţa aia e parte dintr-un mecanism şi de mecanismul ăla beneficiază OAMENI.

Adevărul este că nu prea avem cultul muncii şi al lucrului bine făcut, ca naţie. Ne place să ne plângem şi să ne victimizăm, ne investim energia în asta şi ne justificăm cu tupeu lenea, incompetenţa, delăsarea.

Dacă un singur membru dintr-o echipă nu îşi face treaba bine, este suficient ca totul să se ducă de râpă. Câţi se gândesc la finalitatea muncii lor?

Întrebări retorice…

Update: Am descoperit pe blogul Diacriticii o trimitere la un articol cu care sunt de acord în întregime. În plus, cum nu m-am uitat deloc la TV, m-am mai pus la curent cu lucrurile.

Tags: ,

3 Responses to “Rebeliuni – I”

  1. CARMEN Says:

    Înfiorator!…

  2. sd Says:

    ca să beneficiezi de condiţii decente, de servicii profesioniste pe care, de altfel, le plăteşti cu vârf şi îndesat, trebuie din pacate sau din fericire sa te muti in alta tara

  3. anamayana Says:

    Da. O concluzie care mie imi provoaca frustrari…

Leave a Reply