Curat relativism!

Mi s-a întâmplat să consult 2 avocaţi – nu ştiau unul de altul – şi să îmi spună lucruri diametral opuse despre acelaşi subiect. Asta nu ar fi nimic dacă la oarece distanţă în timp, o lună să zicem, nu i-aş fi consultat din nou şi nu aş fi avut supriza ca x să susţină ce susţinuse y şi invers. Adică îşi contraziceau propriile afirmaţii. Uitaseră ce îmi spuseseră sau părerile lor depindeau de starea vremii, de bioritm, de cine mai ştie ce?

Mai deunăzi aveam nevoie de un notar. Trebuia să autentific o procură notarială, gata redactată de avocaţi. Primul notar mi-a cerut copie după un act pe care nu l-am văzut niciodată. Al doilea mi-a cerut să vadă un act pe care îl aveam, dar acasă. Al treilea a zis că în nici un caz nu autentifică aşa ceva. Nici unul din ăştia 3 nu mi-a cerut să vin şi cu soţul, care dădea şi el procura. Abia al patrulea mi-a cerut să vin cu soţul şi totul s-a rezolvat foarte simplu. De taxele astronomice nu mai pomenesc. Dar în ziua aia m-am tot întrebat, dom’le, ce trebuie să fac, că fac, ca să devin notar?

Cea mai tristă şi, din păcate, vastă experienţă cu relativismul profesional ţine de medici. Acum 2 ani, în urma unor investigaţii, un medic mi-a spus că dacă vreau să am o şansă să fac un copil trebuie să mă operez. M-am dus înarmată cu teancul de analize la alt medic, o doamnă de data asta, care mi-a zis că o operaţie ar distruge şi bruma de şanse pe care le am… Şi mi-a explicat aşa de frumos, încât am crezut-o. Am aflat şi că precedentul medic mi-a dat 7 luni tratament tocmai împotriva unei sarcini, atât de bun era – deşi e cotat foarte bine – şi m-am apucat de alte şi alte scheme de tratament cu acelaşi rezultat zero.

După o pauză în care am lăsat medicina convenţională la o parte, mi-am zis să mă reîntorc, dar la alt medic, pe care l-am selectat cu mult mai multă atenţie. Ei, cum acesta e în concediu şi cum mie mi se pusese pata, am vizitat-o din nou pe fosta doctoriţă. Doctoriţă care în luni cât am fost la ea nu ştia niciodată cine sunt, ce problemă am şi ce tratament mi-a dat. Şi într-o perioadă mă duceam la ea o dată la două zile.

Dacă nu ştia atunci, de ce ar fi ştiut acum, după o pauză de un an şi ceva?! Aşa că am ajuns iar la analiza buclucaşă, pe care nici nu mai voiam să i-o arăt, dar îmi propunea să fac din nou investigaţia respectivă. Am scos filmul din plic, am făcut iar senzaţie în cabinet, a chemat iar pe toată lumea să îl vadă şi apoi mi-a zis: trebuie să te operezi dacă vrei să ai o speranţă. Fireşte că i-am pus întrebarea incomodă “de ce acum doi ani aţi zis…”. Şi fireşte că a găsit repede justificări tâmpite.

Ce să mai zic?

De câte ori consult un specialist în orice domeniu am impresia că mă aşez pe nisipuri mişcătoare. Vreau şi eu un pământ ferm, unul care să nu îmi fugă de sub picioare mereu, unul care să nu îmi dea senzaţia că singura cale de a avea o certitudine cât de mică şi o siguranţă este să mă apuc eu să studiez, să fac eventual o facultate.

Tags: ,

2 Responses to “Curat relativism!”

  1. mOntecOre Says:

    stiu ca e posibil sa nu am dreptul sa dau cu parul asa dar daca ar fi sa ne luam dupa specialistii nostri in orice domeniu…si mai ales al medicinei, nu stiu cat de departe am ajunge.
    Nu am avut experiente grave, dar atatia medici atatea pareri…uneori contrare..

  2. anamayana Says:

    Da, cu cat afli mai multe pareri, cu atat devii mai confuz. 🙁

Leave a Reply