Elena Cuza

Elena Cuza (1825-1909) provine din 2 familii cu tradiţie, Rosetti şi Sturdza. Şi-a îndreptat atenţia asupra tuturor fiinţelor care aveau nevoie de protecţie şi de îngrijire. Prezenţa ei în viaţa publică este aproape inexistentă, deşi a întreţinut relaţii politice şi l-a ajutat pe soţul ei, Alexandru Cuza în momente cruciale. Datorită ei, de pildă acesta evadează din închisoare după revoluţia de la 1848 şi se adăposteşte în străinătate.

În 1862 a creat la Cotroceni un azil de orfani care îi poartă numele, s-a ocupat de educaţia femeilor, de problemele celor în vârstă, de îmbunătăţirea condiţiilor celor din spitale şi din închisori.

A întemeiat muzee şi a ctitorit monumente publice.

Împreună cu generalul Emanuel Florescu, care a pus bazele armatei moderne în România, a colaborat la crearea unor spitale militare mai eficiente. A creat si alte spitale si maternităţi, cămine pentru protejarea celor neajutoraţi.

Munca ei a fost continuată apoi de reginele Elisabeta şi Maria.

Acestea sunt câteva date, mai degrabă seci, văd acum, pe care le-am scos dintr-un articol pe care l-am scris acum destui ani. Dar figura ei este interesantă şi emblematică pentru feminitate. Un amestec de slăbiciune şi forţă, de lumini şi umbre. Retrasă şi nesociabilă, plină de complexe de inferioritate, primul datorat aspectului fizic (cine să ne înţeleagă?!), modestă şi generoasă, a trăit mai mult pentru ceilalţi.

Iată aici şi un articol pe care l-am descoperit ieri. :)

Tags: ,

Leave a Reply