Apă la moara sufletului

Ieri am văzut La tigre e la neve, un film care e mai degrabă un poem, o declaraţie de dragoste. Cu, şi regizat de Roberto Benigni. Aşa că înţelegeţi, am redescoperit că viaţa este sau poate fi profundă, subtilă, simplă, plină, expresivă… Am visat, am vibrat, am fost în extaz. Un adevărat catharsis.

Azi am fost cu elevii la o piesă de teatru, A noua treaptă, şi iar am trăit un catharsis. Nu numai eu.

Ah, teatrul în care trăieşti până la capăt lucrurile, le dai viaţă şi sens… Abia aştept săptămâna viitoare să mergem din nou!

Întorcându-ne la Roberto Benigni, iată trailerul filmului şi câteva pasaje:

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

- Cum ai devenit un poet?
- Am fost la unchiul Giustino si acolo era o padure. Stiti ce s-a intamplat?
- Ce?
- O micuta pasare a zburat aproape, cantand si zburand incet… si incet s-a pus chiar aici pe umarul meu. Jur! M-a ales pe mine dintre toti oamenii. Mi-a fost teama ca o sa zboare si m-am prefacut ca sunt un copac, nu mi-am miscat nici un muschi. Am inceput sa-mi simt inima batand extraordinar la un moment dat.
- Si dupa?
- A zburat. Am vrut sa-i spun mamei. “Mama, o micuta pasare, zburand si cantand… s-a pus pe umarul meu si a stat acolo cam o ora.” Si a zis, “am crezut ca ceva ingrozitor s-a intamplat” si a continuat sa vorbeasca cu Lucio.
[...] Nu a fost ea de vina, am fost eu. A fost greseala mea, pentru ca nu am spus povestea cum se cuvine, pentru ca nu am facut-o sa simta ceea ce am simtit. Am fost asa de suparat, incat mi-am zis in sinea mea: “trebuie sa existe persoane a caror munca este sa foloseasca cuvinte potrivite, sa puna lucrurile in ordine… care, cand inimile lor bat, pot sa faca inimile altor persoane sa bata.” In ziua aceea am decis sa devin poet.

Tot în film mai este o poveste, a unui bătrân înţelept:

Al-Giumeili, un vechi prieten al tatalui meu, un om minunat. Este foarte batran, ma intreb daca isi mai aminteste de mine. Tatal meu obisnuia sa-l dea exemplu, ca cel mai nobil om pe care l-a stiut vreodata.
- De ce, ce a facut ?
- Era un adevarat poet. Era tanar, s-a indragostit de o femeie si s-a casatorit cu ea. Cativa ani mai tarziu, in timp ce se lupta in razboi, a auzit ca sotia lui a avut variola si a ramas desfigurata. Al-Giumeili a zis: “ma dor ochii” si apoi “am sa orbesc”. Cand sotia lui a murit, 12 ani mai tarziu, vederea i-a revenit.
- Deci ca sa n-o supere pe sotia lui, s-a prefacut orb 12 ani?
- Fiecare om este un abis, te face sa ametesti cand te uiti in jos… Nu a explicat niciodata nimanui…

Doar mie mi se pare asta o poveste minunată?!

Tags: ,

14 Responses to “Apă la moara sufletului”

  1. Ninu Says:

    Nu mai ai cumva ul loc liber in clasa ?.. Ca si eu vreau la teatru :)
    Frumos filmul, l-am luat si eu aseara si astazi l-am vazut .
    Multumesc mult Anamaiana pentru articol, datorita lui am putut vedea un film de calitate.
    Daca mai vrea cineva sa-l vada il gaseste aici:
    http://thepiratebay.org/torrent/5272122/The.Tiger.And.The.Snow.2005.XviD.AC3-WAF

  2. anamayana Says:

    ;) ) Ma bucur ca ai vazut filmul. Nu avea cum sa nu-ti placa. :)

    Cat despre teatru, nu stiu daca o sa iti vina sa crezi ce iti voi povesti: o fundatie sau mai multe, nu conteaza, si-au propus sa le dea elevilor care, fie nu au fost niciodata la teatru, fie merg prea rar, ocazia sa descopere si sa iubeasca teatrul. Si organizeaza spectacole si ateliere de arta dramatica la care tinerii nu trebuie decat sa vrea sa participe. Totul este gratuit, actorii sunt fie profesionisti, fie studenti la teatru, spectacolele sunt alese sa fie despre adolescenti, in general si pe intelesul/placul lor… iar ei… nu se prea inghesuie sa participe.
    In prima saptamana au participat 8 elevi din 25 cati puteau merge. Astia 8 le-au spus si altor colegi ce frumos a fost si au venit si in a doua saptamana aducand si pe altii. Si sigur din cei 20 care au fost acum o sa vina majoritatea si saptamana viitoare.
    Asa ca, loc pentru tine ar fi, daca ai fi in Bucuresti pe 2 iunie. Spectacolul incepe la ora 18.

  3. anamayana Says:

    Si ce film poate fi o pledoarie mai buna pentru subtitrarea filmelor?! Cine l-ar putea dubla pe Benigni cand vorbeste despre cum s-a hotarat sa devina poet? Cine l-ar putea dubla in general oricum! Este o aberatie!

  4. Ninu Says:

    :) ))))))))))))))) Rautate-o :) ..acu ma bati cu armele mele…? :)

  5. anamayana Says:

    :) )

  6. Esqvilyn Says:

    Frumoase citate. Bine, pentru mine mai ales al doilea, pentru ca e vorba de o iubire cumva atipica, ce tradeaza o moralitate inalta. Primul citat exprima rolul poeziei.

    Cat despre piesele de teatru, iti marturisesc ca nici pe mine nu ma atrageau in liceu :D . Bine, ca oricum daca ar fi fost pe bani, nu prea as fi avut. Acum imi fac placere si mai ajung, dar destul de rar.

  7. anamayana Says:

    Ei vezi, eu si sotul meu nu ne-am inteles in privinta orbirii din dragoste. El mi-a spus ca nu asta este iubire adevarata. Si mi-a adus destule argumente incat sa ma mai tempereze, dar nu de tot pentru ca scoate iubirea asta din contextul ei arab care asculta de alta morala, unde iubirea in forma ei superioara este religioasa, in sensul ca divinizeaza, inalta…

  8. Esqvilyn Says:

    Ai putea sa-mi spui argumentele ? :)

  9. anamayana Says:

    El crede ca ea nu ar fi trebuit sa permita un asemenea sacrificiu, ca iubirea adevarata inseamna sa poti infrunta orice conditii, ca inchiderea ochilor este o minciuna, o fuga, calea cea mai usoara si superficiala… E un punct de vedere.

  10. Esqvilyn Says:

    Da, cred ca are dreptate :) . Bine, ca ea nu stia ca el se preface. Insa el nu trebuia sa minta, pana la urma oricum o iubea, desi o vedea. Sigur, poate ei i-ar fi fost frica sa n-o paraseasca. Dar pe masura ce ar fi trecut timpul si el ar fi continuat sa-si declare iubirea, ea ar fi ajuns sa aprecieze mult mai mult.
    Da, plus ca daca el se preface a fi orb atunci devine o greutate pentru cine are grija de el.
    Cred ca am fost si eu luat de val :P .

  11. anamayana Says:

    Toti avem dreptate in felul nostru. Si cei care se lasa luati de val. Este buna expresia asta. Visam si prelungim realitatea, ii dam alta consistenta. De ce nu ar orbi din dragoste cineva? De ce nu ar scuti fiinta iubita de durerea, de sentimentul de rusine, de complexele care ar urma? La handicapul pe care il presupune orbirea nici nu ma gandisem. :) Cred ca gestul nu trebuie analizat prea mult, ci trebuie sa ne inspire, sa ne arate ca dragostea adevarata nu are logica, nici limite, nu e rezonabila. Este insa sublima, nobila, generoasa.

  12. Esqvilyn Says:

    “Toti avem dreptate in felul nostru.” – aici imi pare c-ai scris exact ca cei care tind spre un subiectivism total :D .

    Da, inteleg motivatiile expuse de tine. Intr-adevar, ar scuti persoana iubita de rusinea imediata. Dar gandindu-ma mai bine, cred ca mai mult ar valora Binele de apoi decat Binele imediat. Pana la urma intrebarea ar fi: Cum ar prefera ea ? Sa creada cu adevarat ca sotul a orbit sau sa-l vada cum ramane alaturi de ea in conditiile date ?

    Hmmm, fara logica nu stii unde poti ajunge :) . E destul de periculos, nu stiu daca in realitate exista cazuri in care nu apar pretentii: “Ar fi bine daca ai schimba asta la tine !”. Si atunci, fara logica, n-ai cum sa cantaresti daca sunt indreptatite sau nu.
    Sigur, nu neg frumusetea unei astfel de iubiri: sublima, nobila, generoasa. Cumva dincolo de logica si cantariri :) . Pare de basm :) . Dar ar putea exista in realitate ? Si ar fi ea “buna”, in sensul de a nu exista posibilitatea de a ajunge intr-o stare deplorabila ? Nici eu nu stiu.

  13. anamayana Says:

    Ei, prin toti intelegeam ca si tu, si eu, si sotul meu avem dreptate. Nu toti la modul absolut.
    Din exterior este usor sa judeci, dar pana la urma cat este ratiune si logica intr-o iubire? Mie imi place sa cred ca prea putin ca sa conteze… Iar toate explicatiile si obiectiile noastre vin din exterior.
    Apoi, ma gandeam ca filmul asta este si o opera de arta, prin urmare, isi propune sa ne inspire, sa ne faca mai buni. O opera de arta nu arata cum este realitatea ci cum ar putea ea sa fie. De asta imi place mie arta.
    Si imi mai place sa cred ca o astfel de iubire este posibila, chiar daca e mult mai rara – lucru foarte firesc.

  14. Iulia Says:

    Foarte frumos filmul, intr-adevar. Iti recomand cu caldura si “La vita e bella”, merge cam pe acelasi tipar, si de vreme ce acestui film i-am dat 9 stelute din 10, “La vita e bella” primeste 10 stele mari de la mine, un film exceptional! Tot pe acelasi stil merg si “Nuovo Cinema Paradiso” si “Il Postino”, ambele frumoase si triste oarecum. :)

Leave a Reply