Abia marţi

Tigrul şi zăpada, care se va da din nou sâmbătă la ProCinema, la ora 22, m-a inspirat şi pentru că mi-a arătat câte se pot face dacă nu pierzi timpul cu lamentări şi victimizări.

Îi admir pe cei care nu se plâng. Şi încerc să n-o fac nici eu. De fapt nici nu am motive serioase să o fac.

Ca să rup tăcerea asta care ameninţă să devină asurzitoare, vă redau o bucată de dialog care acum mă face să zâmbesc:

(Eu, adresându-mă elevilor care se ocupă de radioul şcolii): – De ce nu vă trece, de pildă, prin cap să ştergeţi praful aici sau să udaţi florile?

Elevul: – Am udat florile luni…

Eu: Şi de luni? A trecut atâta!

Cât a trecut de luni? Au trecut multe stupori, nerăbdări, enervări, dezamăgiri, câteva surprize plăcute – prea puţine, totuşi -, apoi iar stupefacţii, enervări, calmări…

Cel puţin, faţă de metodologia de bac de anul trecut, sunt unele îmbunătăţiri. Anul trecut era suficient ca elevul să se înfiinţeze în sala de examen şi să se legitimeze şi era trecut. Anul ăsta trebuie să mai şi vorbească, dar nu e musai să vorbească şi cu sens. Sau corect şi coerent. Că trece oricum.

Ce învăţământ este acela în care ţi se emite certificat de competenţe fără să ai vreo competenţă? Până anul acesta nu mi-au auzit urechile dezacorduri la bac. Sau că premiera filmului înseamnă că va fi premiat sau că bună-cuviinţă înseamnă bunătate. Tot aşa, lectura ar fi producerea de texte, contemporan ar însemna vechi, de demult… Dacă le-aş fi reţinut pe toate…

4 Responses to “Abia marţi”

  1. Esqvilyn Says:

    Si tu … Cui ii trece prin cap sa stearga praful sau sa ude florile ? :D

    Cat despre BAC, ce pot sa spun, se mai intampla :) . Eu daca as fi profesor, cred ca as da 5-ul destul de usor. In cazul BAC-ului, faptul ca-l “trece” nu inseamna mai nimic, in sensul de a-i garanta un castig material. De fapt, si terminarea unei facultati (sau chiar a mai multor facultati) nu-ti garanteaza un loc de munca. Iar daca profesorii din liceu au considerat ca poate sa ajunga sa dea BAC-ul …
    Uita-te la Vanghelie. Nu cred ca poti spune ca din punct de vedere social ori al bunastarii reprezinta un esec. Si nu stia nici sa conjuge verbul “a fi”. Oricum, era prea comica faza cu afisul in care Androneasca, profesor universitar (si nici macar un oarecare profesor) era “Garantat Vanghelie” :) ).

    Mi se pare intr-adevar trist atunci cand o persoana care a invatat, care s-a straduit mult are dificultati in a-si gasi un serviciu ori are un salariu mizer.

  2. anamayana Says:

    Da… am si eu niste pretentii… mai sunt si baieti. :) Partea proasta e ca sunt si eu un fel de Sheldon din The Big-Bang Theory… la 3 greseli intri in dizgratie…

    5-ul se da foarte usor la bac. Dar nu te ajuta sa iei bacul. Din ce in ce mai multi pica bacul pentru ca nu iau minim 6 per total. Iar foarte trist. Si bacul nostru e un simulacru, e jenant de simplu, din ce in ce mai simplu. Dar degeaba. Ca tot nu tine pasul cu idiotizarea asta accelerata.
    Sa zicem ca se schimba totul. Si creierele noastre si notiunea de cultura generala… Dar in alte tari totusi este un examen normal, nu ii contesta nimeni utilitatea si nu pretinde nimeni ca promovabilitatea trebuie sa fie de 100%.
    Noi avem inca sechelele lasate de comunism. Suntem foarte inerti in unele privinte si extrem de revolutionari in altele. Dupa interes.

    Da, exemple ca Vanghelie et comp. demotiveaza orice tanar. Scuza perfecta. De-ar avea toti “spatele” lor. Dar nu se gandesc pana acolo.

    Este trist sa inveti cu adevarat si sa nu iti gasesti loc de munca, dar cred ca se intampla rar asa ceva. Daca accepti sa pornesti de jos si esti dispus sa muncesti… si mai ai si putin noroc sa nu te trezesti exploatat si prost platit… poti face ceva in viata. Problema este ca tinerii sunt din ce in ce mai slab pregatiti chiar daca sunt absolventi de facultate. Sau vor nu stiu ce pozitii si salarii de la inceput.

  3. Esqvilyn Says:

    E clar. Daca a nu sterge praful ori a nu uda florile se considera greseala, cred ca eram de mult picat in dizgratie :D .

    A, in privinta mediei, nu cred ca trebuie saltata. La o materie, hai cateva, as putea spune: “Da dom’ne, nu putea suporta materia asta si nici n-a vrut sa invete deloc. Punctand cu o oarecare rigurozitate, nu iese 5-ul, dar hai, punctez mai darnic astfel incat sa iasa”. Dar daca asa se intampla la toate materiile s-ar putea spune ca scoala in general nu i-a placut deloc si nici n-a facut un efort nicaieri. Mai ales ca, asa cum spuneai si tu, nici eu nu cred ca pentru a lua un 7, 8 trebuie sa rupi cartea in doua ori sa ai o considerabila pasiune pentru materia respectiva. Doar sa te fi ocupat cat de cat.

    Intr-a opta, tin minte ca am avut o cearta destul de grava cu maica-mea. Eu nu si nu, ca nu vreau sa aleg intre istorie si geografie :) . Imi placeau fizica si chimia. E, pana la urma am invatat eu, m-a mai dat si la pregatire, cred ca era ceva speriata.

    Nu cred ca toti au avut “spate”. Asumarea riscului unei “tarabe”, niste minime abilitati de bisnitar (daca am putea defini asa ceva), acceptul de a se plia pe lumea spagilor, si le-a iesit pasenta unora :) .

    Luam in discutie doar munca in domeniul in care a studiat, nu ? Spre exemplu un absolvent de chimie, sa-l consideram pe unul chiar “bunicel”. Cati or termina chimia an de an ? Sa-i consideram totusi doar pe cei de la “bunicel” in sus. Or exista atatea locuri de munca in care chiar sa foloseasca chimia ? Macar ceva reactii pe acolo, nu stiu, ceva cat de cat semnificativ, unde poti spune: “Da, nu-l putem angaja pe Gigel, absolvent de managementul proiectelor, diferenta intre Gigel si absolventul nostru de chimie ar fi clara”.

    Pentru pozitii si salarii mari viziunea mea e urmatoarea: Daca poate face ce face unul experimentat, sa i se dea :)

  4. anamayana Says:

    Nu, nu acelea erau greselile, ci altele, dar nu am vrut sa aduc viata mea prozaica aici… Altele, ca mototolirea/ruperea unor documente sau lipirea unei gume de mestecat pe pereti sau aruncarea ei intr-un ghiveci cu flori… Si pe mine nu gesturile in sine ma supara, ci fundalul lor. Intotdeauna ii intreb ce spun faptele astea despre ei si despre atitudinea lor fata de acel spatiu.
    Am inteles ca acolo e refugiul lor de boemi, ca stau acolo inghesuiti, asa sunt de multi uneori, desi le-am spus ca nu au voie sa fie acolo mai mult de 2 persoane. Am inteles si ca folosesc internetul in scopuri idioate – hi5, facebook – desi le-am spus ca pentru asta au net acasa… Le-am trecut multe cu vederea pentru ca le inteleg teribilismul si pentru ca sunt totusi niste adolescenti frumosi, canta la chitara etc. Dar…

    Sar la final. Nu stiu ce afacerist accepta sa dea salariul unui experimentat unui novice care face acelasi lucru. Nu e rentabil. Chiar daca e corect. Pentru multi asta e chiar un principiu: angajeaza tineri pe care ii platesc prost, dar ii muncesc zdravan si se dispenseaza fara mari regrete de cineva bun care are pretentii normale pentru ce face…

Leave a Reply