Festival de teatru

Nu ştiu de ce primăvara mă apucă pe mine nebunia teatrului. Primăvara încep să mă roadă remuşcările că trăiesc într-un oraş cu ditai oferta culturală şi tot degeaba. Aş putea foarte bine să stau cocoţată în vârful muntelui – cu condiţia să am o foarte bună conexiune internet.

Dar primăvara încep să zumzăie dorurile mele, se dezmorţesc elanurile mele şi nevoia de a-mi hrăni sufletul cu ceva frumos şi viu. Neapărat viu. Cărţile, bune tovarăse pe noptieră, nu îmi mai ajung. Şi nu ar trebui să îmi ajungă niciodată.

Săptămâna trecută am văzut Egoistul - un spectacol bun, dar care nu s-ar bucura de atâta succes dacă nu l-ar avea cap pe afiş pe nemuritorul Beligan. Iar sâmbătă – cu bilete cumpărate în ultima clipă – am savurat o delicioasă piesă a companiei Passe-Partout Dan Puric – România. Închis pentru inventar. Pantomimă. În cuvinte nu s-ar fi putut spune atât de multe într-o singură oră. Îmbinare perfectă a gesturilor cu muzica. Umor şi sentiment al tragicului. Mi-am adus aminte de pildă cum ne pregăteam de culcare înainte de ‘89, cum ne înfofoleam. Cu fesuri, pulovere pe gât. Ah, puloverele alea groase în care eu cel puţin mă simţeam ca un urs…

Programul festivalului

Tags: , , ,

2 Responses to “Festival de teatru”

  1. CARMEN Says:

    în România obisnuiam des sa merg la teatru, mai ales ca aveam vecini trei familii de actori si regizori la Teatrul de Stat Sibiu. (doi au facut cariera la TvBucuresti) si eram la curent cu tot ce se pune nou în scena. De 10 ani nu am mai vazut o piesa de teatru… nu simt nevoia, nu stiu de ce. Dar daca-mi spui tu, sau o alta prietena, ca ati fost la teatru, parca asa ma apuca dorul! dar doar de teatrul românesc…

  2. anamayana Says:

    Probabil ti-ai “facut plinul” :) Sau ai ramas atasata de teatrul in limba romana.

Leave a Reply