Natură moartă…

…duminică am fost la teatru. La Odeon, la o piesă pentru care, oricum aş privi-o, nu pot să folosesc decât superlativele. Chiar şi locurile pe care le-am avut au fost, cred eu, cele mai bune din sală. Nu rândul 1, ca să stai cu gâtul sucit, ci rândul 2, chiar sub nasul actorilor.

Natură moartă cu nepot obez este o comedie, dar una neagră. La sfârşit am făcut eforturi serioase să nu plâng. Piesa este o lecţie despre dragoste, despre viaţă, dar mai ales despre cum ne putem distruge viaţa sau îi putem lăsa pe alţii să ne-o distrugă. Un singur personaj trăieşte pentru el în piesă, Lili, dar nu cum şi-ar fi dorit ea, pentru că şi ea este o victimă a unor circumstanţe promiscue şi a unei mentalităţi provinciale.

Cele 3 mătuşi ale nepotului “au murit în ziua în care sora lor, mama lui Pompiţă, a murit”. De atunci au încetat să trăiască pentru ele, s-au dedicat cu osârdie copilului, transformându-l într-un obez şi izolându-l de ceilalţi. O dragoste sufocantă, supraprotectoare, care a devenit în timp o dependenţă bolnăvicioasă, dusă şi dincolo de moarte, pentru că şi moarte mătuşile îl bântuie pe sărmanul Pompiţă purtându-i de grijă.

Moarte în ziua în care sora lor a murit, mătuşile încremeniseră la Macarale şi la un anumit registru. Fiecare seară era o reluare a aceluiaşi ritual, a aceluiaşi scenariu. Chiar şi scaunul pe care stătea Mirela, prima dintre mătuşi care moare, este adus şi aşezat frumos la masă.

Pompiliu, Pompiţă, grasu’ contrabasu’, balena, butoiul, balşoiul, caltaboşul – pe aceasta din urmă o preferă “pentru că e bun” caltaboşul – acceptă această existenţă bolnăvicioasă, îşi iubeşte şi îşi urăşte mătuşile, înţelege perfect ce viaţă duce, care-i sunt opţiunile.

Dragostea neîmplinită îl aşază şi pe el într-o rutină. A iluziei. Şi ce suport mai bun pentru această iluzie decât pelicula unui film în care alege să îşi petreacă eternitatea morţii?!

Actorii, toţi, au jucat minunat, iar Pavel Bartoş a fost incredibil, un actor total, a redat atât de bine tragicul, comicul, grotescul unei existenţe de obez, neputinţa, umilinţa, revolta, speranţa, eşecul…

De văzut neapărat.

Tags: , ,

8 Responses to “Natură moartă…”

  1. Esqvilyn Says:

    Frumos :) . Cred ca pe mine unul literatura m-ar atrage cel mai mult in masura in care ea duce catre judecati asupra eticii. Acum profa mea de romana din 9 – 11, extraordinara de altfel (atat ca nu ma atragea pe mine materia :D ), indemna mai mult la o analiza estetica, a procedeelor prin care sunt realizate personajele, si mai putin la a le judeca din punct de vedere moral. Am putea spune ca e mai indicat unul dintre cele doua tipuri de analiza ?

  2. anamayana Says:

    Ei uite aici ne-am fi potrivit. Si ca urmare, lucrarea mea de grad este despre etica lui Paler si-a lui Eliade…
    Fiind vorba despre literatura, valoarea estetica e primordiala, dar nu trebuie uitate nici altele pentru care ea devine vehicul. Hegel zicea ca frumosul e Idee invelita n materie sensibila (in sensul de perceptibila prin simturi)…

  3. Esqvilyn Says:

    :)

    Mult succes la lucrarea de grad !

  4. anamayana Says:

    Multumesc. :-<

  5. Esqvilyn Says:

    Curaj, curaj ! :P
    Zic eu, care am lasat de ceva vreme in paragina masterul :| . Sper sa-l pot relua :) .

  6. anamayana Says:

    :) Orice amanare este paguboasa. Cu cat trece mai mult timp, cu atat totul devine mai dificil. Eu imi dau pumni in cap – e un fel de a spune – cand ma gandesc ca daca as fi respectat termenele as fi terminat cu toate de acum cativa ani.
    Apoi, cu cat trece timpul, viata se complica si nu vei mai gasi loc si pentru ce trebuia sa faci nu stiu cand…
    Nu spera, treci la actiune! :)

  7. Esqvilyn Says:

    Tu zici foarte bine, desigur :) . Dar in ultima vreme iarasi am fost ocupat mult cu serviciul. Dupa ce termin un proiect (aproximez ca va mai dura cateva zile) imi propun sa trimit un mail unui profesor, sa-l intreb daca si cand pot “reveni” :) .

  8. anamayana Says:

    Toti ne pricepem sa “zicem”. :) De-ar fi suficient! Mama-mama, ce de realizati am fi.
    Sper sa faci cum iti propui. Si satisfactia va fi pe masura eforturilor. Succes!

Leave a Reply