Revenire

Am revenit. August începe prost, cu o insomnie şi o alunecoasă durere de cap. Iulie şi-a luat zborul cu ale lui 3 paradisuri, acum pierdute, dar regăsibile curând…

Cred că am abuzat luna trecută de cuvântul paradis. Asta poate şi pentru că proverbul indian “nu uita să fii fericit!” a fost pentru mine mai actual ca oricând. Şi nu depinde în primul rând de noi să fim fericiţi? Aşa că simplul fapt că stau pe o piatră, la soare şi privesc lumina auriu-verzuie filtrată de copaci sau ronţăi unii dintre biscuiţii mei preferaţi (Belvita cu cereale, miere şi alune de pădure) ori simplul fapt ca sunt în natură şi e linişte sau trăncănim cu sau fără temă… mă face fericită.

Luna trecută am colindat mult. Cu mintea sau cu picioarele, în bibliotecă sau în munţi. Am trăit cu intensitate, am inspirat adânc, am simţit până în ultima fibră că sunt liberă şi m-am bucurat.

Am fost la cabana Cozia, cu capul aproape de nori. Dar cei 18 km de drum forestier prin munţi ne fac să ne lipsim de o altă călătorie până acolo.

De acolo am mers până la Poarta de piatră:

De acolo am înnoptat la Bran, într-o casă de vis, cu o grădină magică. Nu am făcut poze. Două balansoare, o roabă cu flori şi alte aranjamente, o căţeluşă gingaşă şi jucăuşă – Pepi -, geloasă pe tot ce putea mânca motanul Mitică, un iepurilă şi păstrăvi. Un paradis.

Apoi am ajuns cu dureri de burtă de la atâta râs, deşi râdeam de stresaţi ce eram – eu şi prietenul cu care am fost, la Padina-Bolboci. Iubitul soţ încerca să facă abstracţie de noi şi să conducă pe un drum care urca panta muntelui, fără parapeţi, doar cu prăpăstii înspăimântătoare ce se deschideau în stânga sau în dreapta. Nu am avut curaj să mă uit atent pe fereastră. Drumul era atât de îngust încât aveam impresia că nu pot trece două maşini una pe lângă alta… Şi totuşi treceau, dar una se oprea unde-i permitea spaţiul.

Ne-am cazat la mănăstire. Şi acolo era un iaz cu păstrăvi care seara săreau să prindă muşte. Un delicios desert, se pare.

Am fost în peşteră

am urcat la Omu, apoi am coborât la Babele

am băut apă din pârâiaşele care curgeau pe munte şi nu am păţit nimic

am conversat cu broscuţele

ne-am răsfăţat la soare

am admirat lacurile

şi micile vietăţi

Atât despre paradisurile naturale…

Tags: , , ,

2 Responses to “Revenire”

  1. CARMEN Says:

    ma bucur mult sa aflu vesti despre tine! ai avut într-adevar un concediu de vis! ma bucur enorm!
    Dureri de cap… hm! cine nu are?! eu sunt acasa de trei zile, pe motiv de dureri groaznice de cap si tensiune arteriala oscilanta… Mda, eu plec în concediu sâmbata. Tot întro zona de vis, între munti si lac (Lago di Garda – Italia – sunt doar 500 km de la noi) Voi lua articole de plaja, dar si bocancii de munte. Abia astept!
    Te pup. Sa ai un august frumos!

  2. anamayana Says:

    Uff, imi pare rau sa aud ca impartasim durerile de cap. Sper ca pana la ora asta au fugit de la tine si ca sunteti bine sanatosi acolo. :)
    Vacanta frumoasa cu vreme buna va doresc, iar mie un august scriitoricesc…
    Imbratisari!

Leave a Reply