Capitole închise

Am un sentiment de eliberare de câte ori termin ceva. Şi nu cred că un capitol închis poate fi privit cu tristeţe, oricât de negativă sau dureroasă ar fi fost experienţa. Până la urmă, se aşază ceva, se alege ceva bun din ea. Jerome K. Jerome spunea undeva că preţul experienţei nu este niciodată exagerat. :)

Am închis capitolul examenului de grad… cu un gust amărui, dar l-am închis. Soţul meu a închis şi el capitolul jobului lui, cu un gust şi mai amar – printr-o demisie – dar l-a închis. Noi capitole, mai cuprinzătoare, mai provocatoare, mai constructive şi mai benefice aşteaptă momentul să se deschidă. Poate şi capitole fără sfârşit…

Am închis capitolul vieţii noastre în doi, lipsiţi de griji şi responsabilităţi şi l-am deschis pe acela de părinţi. Deja nu ne mai simţim doi. Deja fetiţa noastră este o prezenţă vioaie şi drăgălaşă în viaţa noastră.
Şi îmi dau seama că atâţia ani am visat la o fetiţă ca un spiriduş pe care să o numim Ariel, că ea a venit în sfârşit la noi.

Simt că vine primăvara! Se închide şi capitolul iernii. A fost frumoasă, a fost grea, nu ne-a iertat aşa de uşor, dar chiar şi ea trebuie să lase locul altui timp.

Nu e minunat să putem închide şi deschide capitole în viaţa noastră?

15 Responses to “Capitole închise”

  1. Calatorintimp Says:

    …e minunat ca puteti deschide si inchide capitole ale vietii,oare eu ce am reusit ,sa deschid sau sa inchid la o clinica din Viena cand m-am dus sa vizitez o fiinta draga aflata in suferinta ?…cand ma vazut …cu un zambet celest a reusit sa imi spuna….nu e asa ca ma fac bine?…ai venit sa ma duci acasa?…iar dupa doua minute a murit…….trairi aleatorii pe care tu le numesti foarte plastic…capitole…formeaza un “roman”…din pacate odata cu trecerea anilor ramane uitat si necitit de nimeni….Sunteti o familie frumoasa ,ma bucur ca inca puteti deschide si inchide “capitole”….eu am obosit,ma voi alinia probabil in curand la randul celor ce pleaca spre alt univers…un univers in care nu voi fi constrans de timp si spatiu…de un sistem cartezian sau de religie…probabil atunci imi voi intalni destinul….Apropo…de ce nu scrieti o carte?…am citit toate postarile ,aveti un talent nativ….pacat ca nu publicati un roman…Cu respect.

  2. CARMEN Says:

    Draga mea Anamayana, capitolele prafuite se închid, tocmai pentru a putea fi scrise altele, moderne si luminoase! E minunat sa pasim mai departe, sa facem planuri si sa visam. Si ce vis poate fi mai frumos decât acela de a fi parinte?! Ma bucur din suflet pentru fericirea voastra.
    Celalalte probleme, sunt maruntisuri, care se vor rezolva din mers ;) Totul va fi bine! pupici

  3. anamayana Says:

    Iata ce ingrata sunt, raspund dupa atata timp, va cer iertare, nu prea am avut dispozitie pentru blog.

    @Calator in timp: Imi pare rau ca ai trecut printr-o asa experienta, sper ca nu ai fost singur, sau daca ai fost, ca te mangaie gandul ca ai stat alaturi de cineva care avea nevoie de tine. Incheierea marelui “roman” care este viata pe mine nu ma sperie prea tare. Bine, depinde si cand si in ce conditii se intampla, dar este inevitabila. Important este sa traim cat mai frumos “clipa cea repede ce ni s-a dat”, sa facem tot ce tine de noi, sa nu ne irosim. Sa facem bine si sa fim buni acum. Pentru ca “acum’ este singura noastra certitudine.
    Si sa luam din capitolele inchise ceea ce merita luat si sa mergem mai departe cu inima usoara. Fiinta draga tie a inchis copertele romanului ei, dar ea pentru tine este doar un capitol. Asa ca, mult curaj. Si daca ai nevoie de o prietena, te poti baza pe mine.
    (Multumesc pentru aprecierile tale, nu stiu daca le merit pe deplin, dar multumesc. Voi incerca sa scriu mai des).

    @Carmen: Multumesc pentru gandurile bune. Tu, care ai trecut prin atatea stii ce spui. Si sunt de acord cu tine. Cu precizarea ca toate examenele trecute sunt usoare si toate probele vietii depasite sunt maruntisuri. De le-am vedea asa si in timp ce le traim! Oricum, asa este, prin comparatie cu experienta asta extraordinara din burtica mea care creste si tot creste, restul chiar paleste.
    Te imbratisez si iti doresc o vara parfumata si senina.

  4. CARMEN Says:

    Sper ca ai avut o zi minunata, cu flori, veselie si toti cei dragi în jurul tau! înca o data La multi ani!

  5. CARMEN Says:

    Un Paste fericit!
    (http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2012/04/hristos-inviat.html)

  6. Esqvilyn Says:

    Hristos a inviat! Sper ca sunteti bine, toti trei! Bine, initial am crezut ca deja ai nascut, pe urma am citit ce-ai scris intr-un comentariu, am recitit in articol si nu mai sunt asa sigur. Oricum, cred ca se poate spune ca sunteti trei :) .

    Eu am lipsit ceva timp, stiu. Si eu mi-am dat demisia, a fost o perioada destul de apasatoare.

  7. anamayana Says:

    @Carmen: O primavara fericita iti urez, intrucat Pastele deja a trecut. Noi am fost plecati in perioada asta din Bucuresti. :) De aici si intarzierea.

  8. anamayana Says:

    @ Esqvilyn: Adevarat a inviat!
    Ei, ma bucur sa te mai citesc. Tocmai am observat ca cele trei luni s-au scurs si ti-ai sters blogul. :) Eu nu te sterg inca din blogroll.
    Da, este si pentru noi o perioada apasatoare, nu stiu daca era momentul sa fim instabili financiar, dar ce sa spun, incep sa cred tot mai mult ca viata le asaza pe toate. Isi are ea ritmurile si momentele ei care nu intotdeauna ne convin, dar care in planul de ansamblu se justifica. Sper cel putin ca totul sa duca la ceva mai bun.
    Ascultam mai deunazi o reluare la TVR Cultural cu Plesu despre ingeri si spunea ca bunatatea ingerilor poate fi si dura si apriga de multe ori, nu este o generozitate din aia molesitoare si bleaga. Sotul meu voia sa isi dea anul trecut demisia, cam pe vremea asta si eu nu l-am lasat. Acum ma gandesc daca nu era mai bine atunci decat acum. Cred ca e mai bine mai repede decat sa prelungesti o situatie nefericita.
    De nascut, voi naste in iulie… abia… deja mor de dragul ei si de nerabdare. Dar de cand misca ma simt mult mai bine, m-am convins si eu ca e, chiar e acolo in burtica o fiinta vie. Pentru ca altfel nu mi-a creat niciun fel de neplaceri. Si parca are existenta ei autonoma. Burta creste in ritmul ei, nici nu tine cont de ce astept eu sau ce cred eu. Si eu “cresc” chiar daca incerc sa nu mananc mult si mi se pare ca nu mananc mai mult ca inainte. Totul s-a schimbat. :)

    Sper sa ne mai auzim si sper sa imi revina dorinta de a scrie aici.
    O primavara frumoasa si rodnica!

  9. Esqvilyn Says:

    Pai nu mai e nimic acolo, am lasat doar un scurt mesaj, domeniul acela gratis ramanandu-mi. Deci poti sa-mi scoti linkul fara nici o grija :) . Ramane sa mai comunicam doar aici, la tine, desigur, cand vei mai scrie si tu si cand ma voi mai nimeri si eu :) . Din cate se vede, desi am vrut sa-ti raspund mai repede, ajung abia acum :| . Oricum, stii doar ca cel mai important acum si dupa nastere va fi sa aveti grija de fetita, sa petreceti cat mai mult timp placut toti 3. Toate celelalte pot fi decalate.

    Multumesc! Cred ca eu trebuie sa-ti urez de pe acum o vara frumoasa :) . Vad ca e cald rau si eu voiam sa fie mai racoare :D . Sa fiti fericiti in perioada urmatoare! Bine, nu numai … Si micile neajunsuri materiale sa fie doar mici! De fapt, e o perioada atat de frumoasa incat, daca poti sa traiesti, n-ar mai trebui sa conteze neajunsurile. Oricum avem cam toata viata la dispozitie sa ne gandim: cum as putea sa scot mai mult bani, de unde sa mai tai din costuri?

  10. CARMEN Says:

    am trecut pe aici, sa vad cum va mai merge, grasutilor :) )
    pupici

  11. anamayana Says:

    @Esqvilyn: Vezi ca si eu pana acum am trecut rar pe planeta asta a mea. :)
    Abia astept sa vina fetita, cei doi ani care urmeaza mi se par paradisiaci. Ca si lunile astea petrecute cu sotul meu acasa. Am incercat sa ma bucur de timpul acesta impreuna si sa las grijile, convinsa ca la un moment dat trebuie sa se rezolve. A fost cam ca pe vremea cand si sotul meu era profesor si petreceam foarte mult timp impreuna. Acum, ca a inceput lucrul, imi fac si eu de lucru prin casa, ma tin ocupata ca sa trec peste dorul de el.

    Da… societatea te invata de o gramada de timp ca esti cat castigi. Iti induce asta in cap. Mi se pare trist. Da, banii, nu strica niciodata, e bine sa nu iti calculezi banii, sa dispui de ei pentru orice placere, dar… pana la urma viata inseamna mai mult. Mie imi place echilibrul. Sa castigi decent si sa iti ramana timp si pentru suflet, sa fii linistit.

    Iti doresc si eu o vara bogata, frumoasa, implinita.

  12. anamayana Says:

    @ Carmen: Multumim de vizita. Chiar suntem grasute. Si fetita, spune doctorita, este o dolofana, bine hranita si sanatoasa. Ca mama. care are 12 kg in plus…
    Voi face un post despre asta. :)

  13. Esqvilyn Says:

    Au trecut ceva luni … Sper ca sunteti bine toti trei.
    Voiam doar sa-ti urez toate cele bune.

  14. anamayana Says:

    ;) ) Chiar ma gandeam la tine zilele trecute, ma gandeam ca daca voi scrie pe blog si voi pune poze cu mititica tu nu o sa le vezi. M-am bucurat sa vad pe mail ca am un comentariu de la tine. Sper sa reusesc luna asta sa pun poze si sa reconstitui cateva dintre marile bucurii ale anului acestuia.
    Toate gandurile bune si catre tine de la noi!

  15. Esqvilyn Says:

    :) Eu m-am gandit de mai multe ori de-a lungul perioadei care a trecut ca n-am mai ajuns sa-ti scriu. Si cum am multe pe care vreau sa le fac, dar raman in urma … De intrat pe blogul tau, am mai intrat de cateva ori, am vazut ca n-ai mai scris si m-am gandit ca centrul atentiei e fetita, ceea ce e desigur firesc si foarte bine.

    Eu sunt o fire care se imprieteneste mai greu, dar odata ce s-a trecut peste un prag de apropiere ori s-a construit o anume apreciere, imi va face intotdeauna placere sa mai shimb o vorba cu prietenul/prietena mea :) .

    Chiar ma bucur ca sunteti bine. Si astept si pozele, daca vrei. Eu, fiind puternic rational, pot sa-ti spun de pe acum ca imi va placea :) .
    >:D<

Leave a Reply