Posts Tagged ‘mutare’

Recapitulări – II

Monday, December 19th, 2011

Am fost tare obosiţi şi alergaţi în septembrie şi octombrie ca să ne respectăm termenul de mutare. Nu de alta, dar unde stăteam reziliasem cam tot ce se putea rezilia începând cu 1 noiembrie.

Şi am făcut şi multe greşeli, dar întotdeauna lucrurile s-au rezolvat şi parcă cineva ne-a păzit de rele. Eu în glumă spuneam că trebuie să îi fim recunoscători sfintei Paraschiva (o colegă Paraschiva îmi spusese când o felicitasem că sfânta aceasta aduce noroc şi protejează). Pentru că pe 14 octombrie soţul meu nu îşi mai găsea portofelul cu toate actele şi cardurile etc. Deja ne resemnasem că va avea şi alte alergături de făcut când l-am găsit căzut în maşină. În ameţeala de la cărat diverse îi căzuse, din fericire, în maşină… Tot în ameţeala generală din aceste luni a lăsat maşina de mai multe ori deschisă, dar nu s-a întâmplat nimic. O dată chiar, plecasem spre magazin când i s-a părut ceva în neregulă la alarma maşinii şi ne-am întors ca să vedem că lăsase uşa de la şofer larg deschisă. :) ) Daaaa… nu degeaba se spune că “la pasărea chioară îi face Dumnezeu cuib”.

Recapitulări – I

Sunday, December 18th, 2011

Mai mult pentru mine, recunosc. Aşa…

Carevasăzică pe 31 august am predat lucrarea de grad. Pe 1 septembrie m-am îmbolnăvit urât. Pe 2 septembrie am hotărât că a cam venit timpul să ne mutăm în casa noastră, dacă tot o avem şi dacă în sfârşit blocul a fost dat în folosinţă. Casa pe care am contractat-o încă din 2006 şi în care ar fi trebuit, conform contractului să ne mutăm în 2007. În săptămâna care ne-a mai rămas până la începerea noului an şcolar am fost câteva zile la munte şi am alergat zi-lumină după mobile şi altele. Plus stresul conectării la utilităţi. Enelul cel puţin este un coşmar. Un balaur cu zeci de capete, care capete trebuie hrănite toate. Altfel… îţi creşte barba până-n pământ. Este frustrant să observi că, deşi compania s-a privatizat, mentalitatea oamenilor a rămas aceeaşi şi lucrurile funcţionează, ai zice, după bunul plac şi sfânta toană a angajaţilor. Noi, care pornisem cu naivitate pe drumul drept încă de pe 4 august, ne-am dat seama pe la jumătatea lui septembrie că dacă vrem să avem lumină anul acesta am face bine să schimbăm macazul pe drumuri ocolite, cu aceiaşi funcţionari, mai mulţumiţi de câştigurile lor şi mai dispuşi să îşi facă treaba pentru care oricum primesc salariu.

Ce să mai spun, am descoperit o mulţime de oameni care ştiu să câştige bani frumoşi nefăcând mai nimic sau făcând ceea ce oricum e de datoria lor să facă. Şi nu m-am mai mirat că, deşi salariile sunt de mizerie, în România se trăieşte chiar foarte bine. Pentru că, nu?, toţi se plâng că au salarii mici, dar toţi “se decurcă” de bine de rău. Noi să fim sănătoşi, vorba ceea.

În septembrie şi octombrie am trăit ca la maraton, între cele două case. Şi nimic nu a fost după cum ne aşteptam noi. Pentru că în iarna dintre 2008 şi 2009 instalaţiile blocului nu fuseseră golite, în unele apartamente erau probleme cu ţevile.

Noi am fost printre norocoşi. Şi imaginaţi-vă, într-o casă “la cheie”, cu gresie, faianţă, parchet, zugrăvit frumos… în care nici nu ne mutasem, am fost puşi să alegem între a sparge gresia în baie şi bucătărie pentru a identifica unde se pierdeau cele câteva picături de apă care se pierdeau şi a abandona ţevile din pardoseală pentru a pune altele la suprafaţă, dar spărgând 3-4 pereţi… Am cerut să mi se explice de 3 ori ce înseamnă fiecare variantă. Şi am ales-o pe a doua.

Dar să spunem că acesta a fost singurul nostru ghinion. Mai apoi nu am mai avut probleme nici cu caloriferele, nici cu centrala termică, nici cu aerul condiţionat.

Pentru că să vedeţi cum se lucrează în România. Blocul a fost proiectat la standarde occidentale. Toate tevile şi firele sunt prin pereţi, inclusiv cele pentru aerul condiţionat care ies în cameră cu un capăt, iar cu celălalt pe un fel de balconaş special prevăzut în dreptul bucătăriei. Noi ne supărasem că muncitorii s-au zgârcit şi nu ne-au pus ţevile de aer condiţionat mai lungi cu 10-20 cm ca să ajungă până aproape de tavan, dar am aflat că în unele apartamente oamenii găsiseră doar 10-20 de cm de ţeavă, pusă de formă, sus. Sau că altora le tăiaseră ţevile în perete când montaseră caloriferul. Alţii au aflat că au cablurile TV sau de telefon tăiate în perete. Altora nu le mergea centrala termică pentru că lipseau piese şi câte şi mai câte. În final, chiar suntem norocoşi.